Chef!

Nu cred că e un secret și nici vreo știre că sunt gurmand.
De altfel, într-o perioadă a vieții mele, se și vedea destul de bine.
Știrea e însă că m-am apucat și de gătit.
Iar asta cred că o știre după definiția cu un ” un om care mușcă un câine”. Prietenii știu de ce.

Și, ca să fie și mai clar că îmi place să joc la miză mare, am început cu un biftec tartar. Pentru nespecialiști, un fel de mâncare care ocupă locul I în topul meu culinar și e considerat de mulți o mâncare de simandicoși.
S-a întâmplat ieri (duminică, 2 octombrie 2016), cu doar o zi mai devreme de deschiderea anului universitar și doar 24 de ore după Ziua Persoanelor Vârstnice.
De acum, această dată va fi una de referință, e destul de clar, cred.

Și ca să spun tot adevărul și numai adevărul, trebuie să știți că evenimentul a avut într-o companie extraordinar de plăcută și alături de un pahar de vin negru de Purcari (tot pentru cunoscători!).

E evident că nimic nu e întâmplător.

Dacă vi s-a făcut poftă, vă urez Spor la treabă!
Și Poftă bună!

P.S. Titlul nu se referă la sinonimul cuvântului bairam, ci la denumirea dată bucătarilor de clasă.