Totalul afișărilor de pagină

vineri, 25 noiembrie 2016

Lăfăială nesimțită! Oficialii CEH vorbeau la aproape 500 de telefoane

Complexul Energetic Hunedoara (CEH) (sau oricum s-a numit de-a lungul anilor) a fost o vacă de muls pentru mulți șmecheri. Cei mai mulți dintre ei au fost, evident, politicieni sau au acționat la ordin politic. Ale tuturor partidelor.
Din când în când, în special la schimbarea de gardă, mai aflăm câte ceva din culisele puterii. Astăzi am aflat că, mai marii mastodontului hunedorean folosesc aproape 500 de telefoane.
Mai exact 490. Dintre acestea 390 sunt mobile, iar 100 fixe.
Și să fie foarte clar că nu acesta este numărul maxim de telefoane care au fost plătite de CEH de-a lungul anilor. Au fost mult mai multe.
Să ne mai mirăm că productivitatea este atât de scăzută?
Cel mai probabil, dacă punem câte un singur om la un telefon, rezultă că 490 de oameni vorbeau toată ziua la telefon. Deci, implicit, nu prea aveau timp de muncă.
Însă nu degeaba, ci cu scurgerea a încă 17.000 lei lunar din conturile și așa cam goale.
Acum, noua gardă de șmecheri, pardon! de șefi ai CEH, ne anunță cu surle și trâmbițe că va face economie.
O economie de 7000 de lei, pe care ei o traduc, în cadrul unui penibil exercițiu de imagine, în ”trei tone de plasă metalică sau 30 de măști de salvare” (ce populism ieftin!).
Numărul de telefoane va rămâne același.

Deci nicio șansă să crească în vreun fel numărul celor care muncesc. 

miercuri, 16 noiembrie 2016

Comunicare cu aroganță și ironie. Modelul CEH

Am criticat de-a lungul anilor lipsa unei comunicări adecvate din partea companiei miniere sau energetice, după caz, din Valea Jiului. Am făcut-o convins că un mastondont de asemenea calibru ar trebui să-și îndeplinească mult mai bine rolul de informare a miilor de angajați și a altor zeci de mii de persoane interesate.

M-am arătat nemulțumit și atunci când s-au folosit în comunicarea acesteia sintagme ale limbii de lemn. N-a interesat însă pe nimeni.

Acum, pare că se deschide o etapă nouă. O etapă a comunicării arogante și ironice.

S-a întamplat astăzi, când sediul și hotelul (deși pare incredibil, are și hotel!) Complexului Energetic Hunedoara (CEH) au rămas fără apă curentă. Și tocmai astăzi, șefii și comunicatorii CEH au decis să comunice într-un mod pe care ei îl consideră spectaculos. Deși e doar prost.

De fapt, e vorba de aroganță. Și de o ironie destul de ieftină. 
Cu perspectiva falimentului după ușă, aceștia vorbesc despre datoriile către furnizorul de apă ca despre o bagatelă, în comparație cu celelalte datorii, însă anunță cu maximă superioritate că nu se victimizează și nici nu fac apel la înțelegerea creditorilor.
Nu înainte însă de a arăta rolul colosal și social în furnizarea de agent termic populației care mai e conectată la sistemul centralizat.
Și probabil tot pentru spectacol sau dorind să pară virgini din punct de vedere politic, comunicatul se încheie într-o notă ciudat-ironică.

Iar eu trebuie să recunosc că e maximum de penibil pe care l-am întâlnit vreodată într-un exercițiu de comunicare publică.

Așadar, orice ar fi, nu comunicați niciodată după modelul CEH!
E catastrofal!

                                                                       
Curioșii pot consulta comunicatul de presă aici:
http://www.cenhd.ro/index.php/comunicate-de-presa#cpresa-16112016

duminică, 6 noiembrie 2016

Hunedoara. Prefecții se schimbă, comunicarea rămâne tot execrabilă

Sunt stupefiat de faptul că unii oameni și unele intituții sunt condamnate la stagnare sau chiar la involuție.
O astfel de instituție este Instituția Prefectului Județului Hunedoara.

Am râs amar cânt prefect era Sorin Vasilescu, cel care ne-a explicat public cu ajutorul directorului său de cancelarie Dan Terteci, cât de obsedat e de ”climatul de dialog”, o sintagmă de limbă de lemn tipică regimului comunist.
Cum ne-a explicat asta?
Prin comunicate de presă cu antetul instituției și tot tacâmul.

După o perioadă lungă de neclaritate, a venit un alt prefect.
Și chiar nu am înțeles de ce Fabius Kiszely nu a putut fi prefect.
Poate pentru că omul pare absolut în regulă.

Noul prefect vine din neant. Și dacă nu ați auzit ceva notabil despre el, vă pot spune că se cheamă Valer Ungur, deși pare destul de român.
Cum era și firesc în cutuma deja existentă, are și el un director. De cancelarie.
Cum? N-ați auzit de el?
E Călin - Narcis Pogăciaș.
Ca și predecesorul său, și acesta face pe comunicatorul, deși nu-l recomandă absolut nimic. Dar chiar nimic.
Și, evident, continuă tradiția comunicării execrabile.
Momentul său de glorie a fost vizita primului ministru Dacian Cioloș la Petroșani, când și-a dovedit incompetența crasă.

Dar poate nu mai trebuie să mă mir.
Atât pot cei care reprezintă Guvernul României în județul Hunedoara.
Trist, dar adevărat.

luni, 31 octombrie 2016

De 10 ani în U.E. Schiță de bilanț românesc

Nu știu cum se face că noi avem alegeri generale tot în preajma sfârșitului de an.
Și, în loc de bilanț și analize, politicienii se laudă cu rezultatele din alegeri.

La anul, în 2017, însă, ar trebui să ne facem fiecare dintre noi, dar mai ales cei care au condus România, un bilanț la împlinirea a zece ani de prezență în Uniunea Europeană (U.E.).

Dacă bilanțul va fi făcut de fiecare dintre noi, cu siguranță rezultatele vor fi diferite.

Fiecare va închide ciclul și va rămâne cu ceea ce a înțeles din acești zece ani.
Unii vor rămâne cu regulile așa-zis europene privind tăierea porcului, alții cu subvenția din agricultură, iar cei mai mulți cu libera circulație. Mulți tineri vor privi prezența în UE prin prisma faptului că au putut călători prin intermediul unor proiecte cu finanțare europeană.

Dacă însă bilanțul va fi făcut în numele României, atunci cu siguranță vom vorbi despre Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), dar și despre absorbția fondurilor europene.

La acest din urmă capitol, după unele surse pare, că am fi depășit 80% pentru 2007-2013. Suntem însă la n+3, adică destul de departe de încheierea oficială. Despre 2014-2020 nici nu prea are rost să vorbim prea mult, întârzierea fiind deja destul de mare.

MCV-ul este un barometru bun, mai ales că politicienilor noștri nu le prea place democrația, ci mai mult absolutismul. Iar visul lor cel mare este să scape de el, sperând că atunci vor putea face ce vor, fără să-i tragă nimeni de mânecă.

Tot legat de politicieni, sper să vorbim și despre jocul nostru în politica europeană (vezi articolul de ieri!).

Orice abordare ar fi binevenită, numai să marcăm cumva acest prim deceniu de prezență în U.E.
Să nu pățim cumva, ca în buna tradiție românească, să ratăm și acest bilanț.

Mizez însă pe prezența de spirit a instituțiilor europene, care vor face sigur un astfel de bilanț.
Obiectiv, tăios și realist, așa cum ne-au obișnuit.


duminică, 30 octombrie 2016

România și CETA. Oportunism sau necesitate?

Acordul comercial UE- Canada, CETA, se semnează astăzi, după ce o vremea a fost în stand by din cauza opoziției Walloniei (o regiune a Belgiei). Iar președintele Consiliului European, Donald Tusk, vede semnarea ca pe o ”misiune îndeplinită”.

Parcă pentru prima dată România a decis să joace tare și și-a negociat Veto-ul în contrapartidă cu eliminarea vizelor.
Fără a fi vreo mare victorie- numărul românilor care vor să călătorească în Canada este, de altfel, destul de mic- este o poziție care schimbă cumva paradigma politicii practicate de București.
Ne-am hotarât să obținem ceva din orice vot, din orice oportunitate.
Ne face asta oportuniști? Probabil că da.
Dar, nici nu prea aveam multe soluții, dacă ne uităm la inflexibilitatea premierului canadian Justin Trudeau, copilul terbil al politicii mondiale, care l-a cam tratat cu sictir pe francofonul Dacian Cioloș, cu ocazia vizitei acestuia din urmă în Canada.

Sigur că nu vom scăpa de vize înainte de adoptarea acordului în parlamentele naționale al membrilor UE, dar oricum termenul negociat era 1 decembrie 2017, așa că nu e vorba de nicio întârziere.

În afara chestiunii vizelor, România nici nu prea mai avea ce negocia.
Temerile wallonilor nu sunt neapărat și ale noastre.
Noi nu mai avem prea multe de protejat. Mâncarea din supermaketurile din România este peste 90% din import, iar economia noastră nu este suficient de competitivă să se bată cu cea europeaană, dar cu cea canadiană. Așa că, luăm și noi ce putem din acest acord.

Întrebarea care se naște este dacă vom proceda la fel și în cazul TTIP (Acordul comercial UE -SUA). Va fi acel acord cheia pentru ridicarea vizelor pentru SUA?
Precedentul este deja creat.

P.S. Dincolo de importanța lor la scară europeană, CETA și TTIP mi-au stârnit interesul și pentru că întâmplarea a făcut să fiu prezent la protestul celor care se opun acestor acorduri, în luna septembrie, la Bruxelles.
Demn de merntionat este faptul că opozații asemănau aceste acorduri cu un cal troian care este adus în Uniunea Europeană. 
Iar lecția protestului poate fi oricând predată românilor.

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Colectiv. Un an. Nimeni n-a plătit, nimeni nu plătește!

Multe nedreptăți trebuie să mai sufere românii. Prea multe.
Și parcă nu vrem să ne revenim și pace.

Cum altfel să citim faptul că, la un an după cel mai mare dezastru postdecembrist, nimeni n-a plătit și nimeni nu plătește. 
Sunt trist și iritat când văd atâta neputință.

O neputință macabră. O neputință care nu poate aduce în fața Justiției niciun vinovat în cazul morții tragice a 64 de tineri și a suferinței multor altora.

Dincolo de cei care au girat direct sau moral moartea acestor tineri: patronii clubului, firma de efecte pirotehnice, pompierii care au controlat clubul, Piedone și alții, cred că tărie că ar trebui inculpați și cei care i-au condamnat la moarte lentă pe tinerii care au stat zile și săptămâni în spitalele bucureștene, fiind mâncați de vi de germeni rezistenți și infecții.

Primul care ar trebui să treacă în boxa acuzaților este Nicolae Bănicioiu, fost ministru al Sănătății, care ieșea de șapte ori pe zi să spună că ne descurcăm, dar, de fapt, nu era deloc așa. Apoi, Raed Arafat, personaj și azi în funcție, care a gestionat catastrofal situația și n-a trimis mai mulți în străinătate, directorii spitalelor bucureștene care stăteau multe ore la declarații, în timp ce germenii colcăiau în saloanele tinerilor arși.
Și mai sunt și alții.

Să ne mai mirăm, când noi nu știm încă ce s-a întâmplat la Revoluție, la Mineriada din '90?

Instituțiile nu pot să rezolve marile dileme ale istoriei noastre.

Sper sincer să nu fie așa și în cazul Colectiv, deși, acum, la un an de la eveniment, pare că așa va fi.

Și e al naibii de trist și de iritant!

Am scris aceste rânduri cu gândul la Radu Sinerth, un excepțional tânăr care a plătit cu o suferință imensă și chiar cu viața neputința acestui popor.
Odihnește-te în pace, Radule!




miercuri, 19 octombrie 2016

Prebilanț. Cum văd românii prezența României în U.E.

Am lansat de curând tema bilanțului pe care românii vor trebui să-l facă anul viitor, la împlinirea a zece ani de apartenență la Uniunea Europeană (U.E.).
Și nu am scris greșit românii, deși bilanțul ar trebui făcut de clasa politică și cei care ne guvernează.

Deși nu suntem deloc premianți la atragerea fondurilor europene și nici la dezvoltare, românii sunt în continuare euro-optimiști în proporție covârșitoare.

77% dintre români nu ar vota nicidecum pentru o eventuală ieșire a României din UE, arată un sondaj IRES, fapt ce demonstrează că un mesaj anti- UE nu ar prinde în țara noastră.

De altfel, și eurobarometrul dat publicității în luna august a acestui an arată că 70% dintre români sunt optimiști în privința viitorului Uniunii Europene, fiind depășiți doar de irlandezi, care sunt optimiști în proporție de 77%.

Și mai elocvent este sondajul care relevă că 65% dintre români consideră că prezența României în Uniunea Europeană a adus avantaje, relevă un sondaj INSCOP.

De altfel, e destul de clar că românii înțeleg pe deplin că, fără a fi devenit membrii ai UE, țara noastră ar fi arătat mult mai rău decât arată, iar nivelul nostru de trai ar fi fost și mai scăzut.

Nemulțumiri față de ceea ce se întâmplă în România există și e normal să existe, dar fără o a fi făcut parte din acest club, lucrurile ar fi arătat mult mai rău.

Dar oricât de nemulțumiți am fi, un mesaj politic naționalist anti -UE pare că nu ar prinde deocamdată.

Dar n-aș subestima deloc priceperea politicienilor români de a distruge și unul din puținele lucruri bune care s-au întâmplat României și românilor.
Voi reveni.