Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 13 decembrie 2017

Omagiu ultimului artistocrat

A plecat și ultimnul aristocrat al României, Regele Mihai. Ultimul aristocrat dintre cei care se pretind lideri ai României. A plecat discret, așa cum a trăit, vrând parcă să mai dea o ultimă lecție de decență. Dar oare pricepe cineva? Senzația mea este că nu.

A părăsit această lume în ajun de Sfântul Nicolae, iar de atunci este omagiat de români. Este omagiat pentru ce a fost, pentru cum a trăit și cum s-a comportat. Este omagiat, acum, cum nu a fost niciodată, atunci când ar fi putut percepe asta. Dintr-o dată, a devenit de bonton să fii recunoscător față de cel care a fost, deși inainte de a fi fost, nu era atât de apreciat. Nici pe departe.
A fost, de fapt, batjocorit într-un hal fără de hal, după 1989, când a crezut, la fel ca și noi, că lucrurile se vor normaliza. N-a fost așa. Și la fel este și astăzi. Exact la fel.

Ceea ce se petrece acum pare că este o transpunere în fapte a proverbului popular care spune că, la noi, ești întotdeauna mai apreciat, după ce nu mai ești. Nu mai ești în viață. Nu-I mai poți privi distant în ochi pe cel care te-a înjurat, iar acum te laudă.
Apogeul zicerii populare ”despre mort numai de bine” a fost ședința omagială a Parlamentului României, care trebuia să existe fără tăgadă, dar în care spiritul fostului suveran trebuia să fie respectat mai mult. Și pus în practică.
Au fost discursuri laudative. Unele mult prea laudative pentru a le bănui de sinceritate. Printre cele mai folosite momente din viața Regelui a fost lupta sa cu Regimul Comunist, atât la instaurare, cât și după aceea. Dar cred oare rostitorii acestor vorbe că Regimul Communist a fost abominabil?
Și dacă cred măcar puțin, măcar unii dintre ei, cred pentru că nu s-ar fi putut îmbogăți în halul în care au făcut-o în acel regim. I-ar fi turnat cineva și ar fi înfundat pușcăriile, în baza celebrei Legi a Ilicitului. Dar așa, în libertate, altfel se pune problema. Acum e cu cercetări, cu proces, cu avocați, cu imunitate. Iar în curând nu va mai fi nimic din toate acestea. Nu va mai fi nevoie pentru că nu va mai fi cazul de nicio acuzație.

Întorcându-mă la Regele Mihai, cred că ar fi fost bucuros doar de omagiul oamenilor simpli și sinceri și nu de bufonii care n-ar fi avut loc la curtea sa imaginară. Se știe că era încântat de contactul cu oamenii și că nu punea atât de mare preț pe protocol, în prezența acestora. Contactul cu politicienii români n-a fost pe placul său niciodată, de la Ion Iliescu și până astăzi. I-a lăsat însă să se folosească de el, pentru că știa că zicerile sale din parlament vor rămâne istorice și vor ajunge la oameni.
Este aproape cert că i-ar fi plăcut să fie condus pe ultimul drum de Corneliu Coposu, un alt aristocrat, de data aceasta politic. La fel cum Regele și-a dorit, dar nu i-a fost permis să-l conducă pe Coposu pe ultimul său drum, în 1995. Din păcate, cum nu s-a putut atunci, nu se poate nici acum. Motivele sunt însă diferite, foarte diferite.

La sfârșitul săptămânii, Regele Mihai va fi înmormântat în țara lui. Acasă. În aceeași casă din care a fost izgonit de mai multe ori. Acum, nu-l mai poate izgoni nimeni niciodată. Nu se mai poate. Este însă târziu. Prea târziu.

Din păcate, ne-a părăsit și ultimul aristocrat.


Rămas bun, Majestate!

luni, 16 octombrie 2017

O istorisire. Puternicul urăște democrația

Roman Petrovici este un baron de tip nou.

Deși a fost ales în fruntea trebilor, el nu a fost niciodată un democrat. De fapt, a urât întotdeauna democrația. S-a folosit de ea doar ca să pună mâna pe ciolan.

-          - O, ciolanule, cât de mult te-am dorit, gândi Roman cu voce tare. Acum te am. Ce fericire! Ce desfătare! Incredibil! Am învins! I-am făcut pe toți! Acum e bine.

Ușa biroului se deschise, Roman își ridică ochii, văzu o siluetă cunoscută.
-          - Au venit ziarele, spuse vocea suavă care însoțea silueta.
-          - Da, merci! Chiar le așteptam, spuse Roman, vizibil indispus că urma să aloce timp pentru lectura acestora.
Ușa se închise, baronul nostru sorbi cu zgomot din cana de cafea pe care scria ”I’m the fucking boss here”. Luă primul ziar, îl răsfoi. Nimic interesant. Îl aruncă deoparte.

Luă altul. Pe prima pagină o poză mare cu el și mai multe vorbe frumoase.
-          - Așa da! Bravo, bă! Puneți poză cu mine că de aia vă dau bani! Merit să fiu pupat și-n ....!, se jenă să continue, deși era singur în biroul imens.

Se auzi o bătaie în ușă. Se deschise. O duduie intră.
-          - Domnule Petrovici, am adus mapa, hi, hi!, spuse duduia, citindu-i satisfacția aproape orgasmică de pe față.
-          - Bine, bine, pune-le acolo! Semnez mai târziu, acum citesc ziarele. Apropo, îți place poza asta? Dar titlul?, spuse Roman, zâmbind în colțul gurii.
-        -  Da, foarte drăguță poza! Ați ieșit foarte bine! Cât despre titlu, ce să spun, vă iubește presa, ce să mai, răspunse ea, după care plecă.

Baronul luă alt ziar. Dezastru! Aceeași poză, dar titlul era devastator.

-         - Nu se poate! Cum dracu își permite ăsta să scrie așa ceva despre mine? Nenorocitul, viermele! Eu, care sunt cel mai puternic de pe aceste locuri să fiu injurat de un câine?!, răcni Roman de se auzi până în afara clădirii.
Speriată de urlătură, intră repede secretara.
-          - Ai pățit ceva, zise ea pe un tot familiar.
-          - Uite ce scrie nenorocitul ăsta. Cum își permite? Ar trebui să-i rup gâtul ca unui pui de Gostat. Democrația e de căcat! La fel și libertatea de exprimare! Orice găozar să scrie ce vrea el despre mine?! Nu se poate! Urăsc democrația! Dar și pe cei care nu mă pupă în cur!, strigă Roman cât îl ținură bojocii.
-          - Nu te enerva, dragă, zise secretara! De ce te enervezi? Vrei să le dai satisfacție? Lasă-i în durerea lor de labagii, îl calmă ea, punându-i mâna pe față.

Va urma.

Acest material este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Orice asemănare cu fapte sau situați reale este întâmplătoare.

luni, 9 octombrie 2017

New Job Trend: animator pentru persoane vârstnice

Evoluția resurselor umane este continuă. Se adaptează permanent la evoluția socială.
Iar cum populația este tot mai îmbătrânită era aproape firesc să apară ceva care să satisfacă nevoile oamenilor în vârstă. Și a apărut.

A apărut job-ul de animator pentru persoane vârstnice.

Până acum am fost obișnuiți cu existența în piață (chiar cu un oarecare succes) a animatorilor pentru copii. Domeniul a evoluat și au apărut și animatorii pentru persoane vârstnice.

Ca și la cei responsabili cu buna dispoziție a copiilor, animatorii pentru persoane vârstnice au ca principală responsabilitate entertaiment-ul persoanelor în vârstă. Organizează jocuri în interior sau în aer liber, seri tematice, karaoke, ba chiar și seri dansante.

Tinerii care fac acest job, pentru că vorbim în special de tineri, se bucură chiar de o mare popularitate în rândul vârstinicilor, mai ales dacă beneficiază și de puțin tact și oarecare talent.

V-ați putea întreba unde am întâlnit acest nou job.
Evident, nu în România!
Aici, pensionarii noștri au alte preocupări și alte probleme.

Am observat acest fenomen într-o altă țară europeană. Însă estimez că va ajunge, într-un timp oarecare și în România.

Aviz amatorilor!

marți, 3 octombrie 2017

Bătaie de joc pe ”Gaudeamus”

Din multitudinea de gafe comise ieri de rectorul Universității din Petroșani, Radu Sorin, numit de mine și Emil Pop 2, am uitat una foarte importantă. Îmi fac mea culpa și povestesc acum.

Contrar a ceea ce știam dintotdeauna, vremelnicul rector a decis să nu se intoneze imnul academic ”Gaudeamus Igitur” în debutul evenimentului organizat în cinstea deschiderii anului universitar, așa cum știe toată lumea.

Nerăbdător să-i dea cuvântul omului care i-a adus multă fericire în viața economică, adică lui Laurențiu Nistor, șeful PSD în județul Hunedoara, vremelnicul rector a decis că nu mai e nevoie de ”Gaudeamus”, ci doar de discursul său pentru început.

El, sau poate altcineva, și-a amintit la final, când însuși Radu Sorin a închis evenimentul și asistența s-a ridicat să plece - ba chiar unii au plecat de la locurile lor - că trebuia pus și ”Gaudeamus-ul”.

Astfel că, pe mulți studenți și profesori, imnul i-a găsit cu spatele către renumitul prezidiu, care este puternic împământenit în mintea de vechi comunist a personajului nostru principal.

Recunosc, n-am văzut bătaie de joc mai mare la adresa lumii universitare din toată Europa.

Dar, în mandatului lui Radu Sorin la cârma Universității din Petroșani vom mai vedea multe.
Iar eu le voi aduce în fața dumneavoastră, cititorii mei.


P.S. Data viitoare vă voi povesti cum a fost santajat Radu Sorin și ce ar fi putut obține șantajistul. 

luni, 2 octombrie 2017

Gafele lui Pop Emil, reluate de Radu Sorin

Mulți ani au trecut de când am scris nenumărate articole despre gafele fără de sfârșit ale lui Emil Pop, fostul rector al Universității din Petroșani, în zilele noastre personaj trist, dar iertat de toate matrapazlâcurile cu bani europeni.

Astăzi, când am asistat la ceremonia de începere a unui nou an universitar sunt nevoit să-mi reiau obiceiul.

Mărturisesc că, în timpul evenimentului mi-a venit în câteva rânduri să mă frec la ochi, deoarece am avut sentimentul că Pop era din nou maestru de ceremoni.

Cel care m-a făcut să retrăiesc aceste senzații este actualul rector Radu Sorin.
Dar s-o iau pe rând.


Prima observație care demonstrează că învățăturile comuniste se țin lanț de conducătorii Universității din Petroșani este nelipsitul prezidiu.
Inventat pentru plenarele PCR (Partidul Comunist Român, pentru cei mai tineri) prezidiul mai este folosit doar la Petroșani, unde pare că actualul rector nu se poate dezice de învățăturile peceriste. Asta deși ceilalți rectori români au renunțat la această reminiscență din perioada comunistă.

Senzația de ședință de partid a fost și ea prezentă. Dacă ne uităm în prezidiu, unde 90% dintre cei care au luat loc au (sau le-au pus la păstrare) carnete de membru PSD. A fost chiar și președintele PSD Hunedoara (șeful), Laurențiu Nistor, într-o încercare de masca lipsa de trecere politică a rectorului și absența premierului Mihai Tudose, pe care propagandiștii îl dădeau ca fiind prezent la Petroșani.

Emoționat de prezența mai marelui pesedist, rectorul nostru gafeor a demonstrat un lucru la care nu m-aș fi gândit vreodată. Că e misogin. Singura invitată a fost prezentă și a vorbit printre codași.
Numai că, Maria Ștefănie, inspectoarea șefă a Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, le-a dat clasă antevorbitorilor într-un mare fel. Mai că nu le-a spus : Rușine să vă fie!

Ca să înțelegeți cum s-a plimbat prin sală spiritul de politruc al lui Emil Pop și al mostenitorului său trebuie să știți că o studentă de Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică s-a adresat simplu prezidului, spunând: Dragi politicieni!
Concluzia e însă simplă.

Radu Sorin pentru noi este doar Emil Pop 2!


P.S. Pentru alte aventuri ale lui Emil Pop 2, rămâneți pe recepție. Credeți-mă, merită! 

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Au plecat și ultimii șase lilieci hunedoreni

Acțiunea anunțată în penultima zi a lunii august s-a petrecut. Ultimii șase lilieci hunedoreni, ”patru adulți și doi juvenili”, care își duceau viața în Peștera Tunel din Șoimuș, au părăsit județul nostru, populând acum Peștera Românești din județul Timiș.

Ei au fost transportați cu mare grijă de reprezentanții unei organizații de profil, iar acțiunea a beneficiat chiar de un raport care a fost înregistrat la Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara, instituție care a și aprobat transferul.

Analogia cu depopularea masivă a județului este mai mult decât evidentă. Sper însă ca să nu fiu nevoit vreodată să scriu și despre plecarea ultimilor șase hunedoreni spre alte meleaguri.
Deși, am scris până acum despre plecarea multor zeci de mii, fără a se sesiza cineva.


Așa va fi și într-un ipotetic atunci.

miercuri, 30 august 2017

Și liliecii migrează din Județul Hunedoara

Cam așa am citit eu informația oferită de Ministerul Mediului via Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara.

Conform, acestei instituții, liliecii din Peștera Tunel din Comuna Șoimuș nu vor mai fi hunedoreni. Ei vor deveni țimișeni, pentru că noul lor domiciliu (forțat) va fi în Peștera Românești din Județul Timiș. 
Depopularea de lilieci a județului nostru se face în beneficiul Autostrăzii Lugoj-Deva, pe care o așteptăm cu nerăbdare de ani mulți.

Plecarea liliecilor a fost anticipată de plecarea multor zeci de mii de hunedoreni, care au mers pe același traseu. Unii (puțini) s-au oprit în județul Timiș, însă cei mai mulți au făcut doar popasuri scurte pe drumul lor către graniță.

Și să mai zică cineva că nu există asemănări între oameni și lilieci!

La capitolul deosebiri pot susține că, în vreme ce unii oameni se întorc în județul nostru în fiecare an în luna august, liliecii din Peștera Tunel nu vor mai atârna niciodată pe tavanul acesteia.

În calitate de expert- fondator al discuției despre depopularea județului, consider că exemplul liliecilor este întru totul doveditor și închide definitiv gura celor care m-au tot înjurat pentru zicerile mele.

Am zis!