Totalul afișărilor de pagină

luni, 21 august 2017

Realitatea dezinteresului pentru participarea publică

Am văzut că prezența scăzută, aproape minimă, a cetățenilor din Petroșani la dezbaterea publică despre ”Pădurea colorată”, precum și lingușeala unor participanți,  a fost prezentată cu oarecare dezamăgire de către presă.

Nu cred însă că absența publică a cetățenilor ar trebi să surprindă cu adevărat. Și spun și de ce.
Cu excepția preocupării mele și a colegilor mei din Asociația Niloran, nu-mi amintesc despre vreun alt demers de crește în vreun fel a participării publice.
Iar o cultură a participării publice trebuie ajutată să se nască. Altfel, toate dezbaterile publice vor arăta asemeni celei de la sfârșitul săptămânii trecute sau chiar mai rău.

Cu fiecare prilej îi vom vedea la rampă pe yesman-ii de serviciu ai administrației și nicidecum pe cei care ar avea cu adevărat ceva de spus, dar și pe fundamentaliștii politicii, gen Dana Damian, care își scot la iveală primitivismul gândirii în speranța unui nou mandat în oarecari consilii.  

Aici ne-a adus lipsa de preocupare pentru participarea publică a cetățenilor.
Îmi place să cred că eșecul dezbaterii publice amintite poate fi perceput ca un semnal de alarmă și un punct de plecare spre îmbunătățirea situației de fapt.

Altfel, o comunitate tot mai depopulată și în care participarea publică este moartă și îngropată poate conveni unora pentru moment, dar duce sigur la falimentul acelei comunități.


joi, 17 august 2017

Leul de pe Bulevardul Carol I

Spun unii că august este o lună în care nu se întâmplă şi nu se face mare lucru. Ei bine, eu ţin să-i contrazic.

Deşi e august, astăzi am fost la Bursă. La Bursa de Valori Bucureşti. Prilejul: un eveniment deosebit. O lansare de carte. 
“Prima mea investiţie spune zece poveşti despre bursă. 
Zece poveşti ale unor oameni obişnuiţi, ”care, la un moment dat, au hotărât să schimbe ceva în viaţa lor. Nu sunt milionari. Sunt oameni care şi-au strâns economiile şi le-au dus pe bursă”, după cum spune ziaristul Cătălin Striblea, pe coperta patru a cărţii.


Evenimentul a fost moderat de Ludwik Sobolewski, CEO-ul Bursei de Valori Bucureşti, iar de faţă au fost patru dintre cei zece investitori, editoarea cărţii, Natalia Negru, precum şi Gabriela Boca, membru în Board-ul Autorităţii de Supraveghere Financiară.

S-a vorbit despre începuturi, despre criza financiară, despre interesul sau dezinteresul tinerilor faţă de bursă, dar şi despre cum declaraţiile aiuritoare ale politicienilor pot influenţa Bursa.

În loc de concluzie, Bursa e pentru oricine. Oricând. Chiar şi în luna august.


P.S. Titlul parafrazează celebra ecranizare “Lupul de pe Wall Street” şi se referă la mine. Pentru cei care nu ştiu, eu sunt născut în zodia Leului. Iar pe Bulevardul Carol I este sediul Bursei de Valori Bucureşti.

miercuri, 9 august 2017

Discursul mincinos al politicianului care nu face politică

Ați remarcat că, atunci când vorbește un politician, el spune că nu face politică?
El face administrație.
E probabil un fetiș.
Politicianului nu-i place să spună că face politică. El face întodeauna administrație. Și, zice el cu mintea lui proastă, politică, doar în campania electorală. Ce mincinos!
Abordarea asta s-a întins ca o molimă. Am auzit-o de zeci, poate de sute de ori, deja. Și cu siguranță o voi mai auzi de mii de ori.
Ultimul ”zicător” al acestei minciuni prostești este Adrian Marius Rîndunică, secretar de stat în Ministerul Muncii și Justiției Sociale. Omul a aterizat întâmplător la Petroșani și a încercat să le închidă gura pensionarilor revoltați. Neavând alte argumente el a scos de la naftalina povestea ”Noi face administrație, nu politică” și le-a cerut pensionarilor memorii.

Ce penibil! 
Și ca el sunt mulți. Toți cu funcții platite gras din banii nostri.
Votați, nu ascultați!

duminică, 2 iulie 2017

Cu TIR-ul la nuntă

Prima zi a lunii iulie. 
Pedalam liniștit, cu gândul doar la noul meu record de distantă (peste 60 km), când un sunet prelung de claxon îmi atrage atenția (de sunete scurte avusesem parte toată ziua).

Îmi arunc ochii și văd o mică aglomerare de mașini și un cameraman care își vedea de treabă.
De pe o stradă laterală ieșea un alai de nuntă.

În fruntea lui, cel care claxona puternic (după obiceiul local). Un cap tractor de TIR conducea alaiul. Era mașina miresei și a mirelui, cred eu.

Am trecut mai departe. Însă imaginea m-a urmărit toată ziua, ba chiar și azi, până când am găsit resurse de timp pentru a face cunoscut cazul și a-l împărtăși cu voi, cititorii mei.

Probabil mirele își câștigă existența ca șofer de TIR. Și îi e atat de drag, încât nu s-a putut lipsi de obiectul muncii nici în ziua căsătoriei.

A fost și o dorință de a epata (nu aș fi scris un rând dacă era vorba despre o nuntă banală). Epatarea e tot mai prezentă în societate. Mai ales la nunți. Ba un manelist celebru, ba mașini foarte scumpe, ba chiar un elicopter au fost prezențele ultimilor ani, în Valea Jiului.

Capul tractor, deși pare mai ușor de adus la o nuntă, n-a fost folosit până acum.
Dar am trăit s-o văd și pe asta. În prima zi a lunii iulie. Anul de grație 2017.


Dumnezeu știe ce va mai urma!

joi, 22 iunie 2017

Și legile îl încurcă pe Vasilică Incompetentu’

După ce a dovedit tuturor că îl încurcă rău virgulele și alte semne de punctuație, Vasilică Incompetentu, pe numele său de actor penibil Jurca Vasile, vremelnic primar al orașului Petrila, dovedește că îl încurcă și legile. 

Așa se face că, juriștii Instituției Prefectului Județului Hunedoara și-au făcut un obicei din a declara nelegale hotărârile Consiliului local Petrila. Nici nu e nevoie să mai spunem că hotărârile desființate de Prefectură sunt initiate de Vasilică Incompetentu’, care demonstrează opiniei publice că e demn de numele pe care i l-am dat.

De fapt, în cel puțin un caz, este vorba despre lăcomia Incompetentului & Co., care vor să pună taxe și acolo unde legea nu prevede acest lucru (vezi hotărârea care vizează pășunea din Dealul Maleii), totul pentru a avea mai mulți bani de cheltuit după bunul plac.

E drept că, și secretarul orașului îi dă o mână consistentă de ajutor în a se face de râs.

Așa cum am spus încă de la mijlocul lunii mai, lăcomia îl va pune în curând pe Incompetent și în cătarea altor instituții ale statului.


Stați pe recepție, nu mai durează mult! 

vineri, 19 mai 2017

Krausz, ai ceva să ne spui?

Am știut încă de când l-am văzut prima dată că nu e ceva în regulă cu Septimiu Krausz. Întâlnirea avea loc la începutul anilor 2000, mult după anii de glorie ai Comunismului.
Și totuși, modul în care vorbea, în care se comporta îmi spunea că e ceva în neregulă cu el.

Când a ieșit la pensie, toți am răsuflat ușurați. Scăpasem, deși nu știam prea bine de ce.

Bănuiala de atunci mi-a fost confirmată în mandatul de rector al lui Emil Pop, când Institutul Social Valea Jiului (ISVJ), fondat de Krausz și alți acoliți, fusese luat sub oblăduirea Universității din Petroșani. Adică, sediu, utilități, contracte. Tot ce trebuie.

Începusem să cred că fraternitatea lor are rădăcini adânci înainte de 1989. Mult înainte. Pop și Krausz fuseseră tovarăși de credință ai Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu și Securitate. Se vedea din modul în care vorbeau, în care se comportau.

Președintele Societății Academice din România, Alina Mungiu- Pippidi, dezvăluie într-un articol rațiunea pentru care a apărut acest institut sociologic tocmai la Petroșani.
Explicația venea din revolta minerilor din 1977 și avea ca scop ”asasinarea temeinică a capacității românilor de a se asocia prin tehnici de subversiune, cultivarea neîncrederii, izolarea și compromiterea liderilor”, cum bine explică Mungiu-Pippidi. Ceea ce a și reușit.

Deși la pensionare am crezut că am scăpat, influența lui Krausz este încă prezentă în societate prin institutul pe care l-a fondat.

Am fost singurul care a vorbit despre cancerul reprezentat de ISVJ, atunci pentru căpușarea Universității din Petroșani. Acum înțeleg, însă, că e vorba de mult mai mult. Iar ceea ce a început tatăl, continuă astăzi fiica acestuia. Nota e aceeași.
Tot singur am fost și când am criticat acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Petroșani, aceluiași Krausz.

Pentru cei care nu știu, interesul asupra relației sociologilor de dinainte de 1989 cu Securitatea s-a născut după ce reputatul sociolog Mircea Kivu a recunoscut că a fost informator al Securității lui Ceaușescu.

La final, rămâne totuși o intrebare: Krausz, ai ceva să ne spui?

                                         Citește și: http://www.jvj.ro/jvj/krausz-cetatean-de-oroare  

                                               http://www.romaniacurata.ro/sociologii-si-securitatea

luni, 15 mai 2017

Cenzura incompetentului

După ce articolul precedent a făcut încojurul Petrilei de câteva ori, primarul Jurca Vasile, mai cunoscut după porecla Vasilică Incompetentu a găsit soluția.

Le-a cerut ciracilor să-mi interzică accesul tocmai pe grupul unde lacheii săi fuseseră cei mai acerbi susținători. Zis și făcut.

Dovedind că visul său este să transforme Petrila într-o Coree de Nord veritabilă (asupra asemănărilor voi reveni într-o postare viitoare), Vasilică Incompetentu’ uită că internetul e infinit.

Deși a fost ales, noul dictator al Petrilei dovedește că  nu are minime cunoștințe democratice și nici istorice, comportându-se de maniera lansată de Nicolae Ceaușescu. De fapt, are aceleași obsesii. Lăudați-l și iar lăudați-l!

De altfel, el a dorit să bage gafele de comunicare sub preș, așa cum a făcut și cu gunoiul dosit prin unele zone din marginea orașului. Dar gafele și gunoiul ascunse ies ușor la iveală și vor ieși cu toată cenzura sa și a acoliților săi.

Deși n-are niciun an la primărie, el nu are habar nici măcar de faptul că, în viitoarele sale vizite la Direcția Națională Anticorupție, va merge fără aplaudacii de pe facebook (dar poate fi însoțit de avocații- mesageri) și, poate, va ieși însoțit.  Dar de niște necunoscuți.


Deci, ai grijă mare de aplaudaci,Vasilică, că mandatul e scurt și altul nu mai prinzi!