Totalul afișărilor de pagină

duminică, 16 august 2015

Politicienii si Sindromul "Doamna invatatoare?!"

Va mai amintiti de la gradinita si clasele mici cand unii copii se aparau de ceilalti strigand in permanenta la doamna educatoare/ invatatoare, pentru a-i proteja?
Cu siguranta va amintiti. Mai ales ca, in unele cazuri, acest mijloc de protectie a fost folosit excesiv si in anii care au urmat, adica in clasele mai mari.
Ceea ce vreau eu sa va aduc in atentie este acelasi mod de actiune folosit de oameni maturi, unii dintre ei cu copii sau chiar nepoti care folosesc astfel de tertipuri la gradinita sau scoala primara. Si nu vorbim despre orice fel de oameni, ci despre cei pe care se presupune ca ar trebui sa-i votam pentru a ne conduce urbea, judetul sau chiar tara.
Dar mai bine sa ma explic.
Acest gen de oameni, unii dintre ei barbati maturi, iar altii cu pretentii de lideri, nu au curajul sa-si asume o discutie cu cineva care a vorbit, scris sau actionat negativ la adresa lor.
Ei recurg la vechea metoda "Doamna invatatoare?!", incercand sa-l combata pe autor printr-o plangere la seful, patronul, finantatorul sau prietenul acestuia.
Numai ca, varsta inaintata nu mai poate permite denumirea de metoda de protectie, ci cea de sindrom. Adica o trasatura importanta din mecanismul care ar putea da masura personalitatii lor politice. Una negativa, evident.
Sindromul amintit ar avea sanse mici de izbanda si s-ar renunta la el, daca seful, patronul, finantatorul sau prietenul ar avea taria si decenta sa spuna ca nu poate folosi relatia sa cu autorul in acest mod. Dar de foarte putine ori se intampla asa.
De cele mai multe ori, si seful, patronul, finantatorul sau prietenul autorului foloseste si el astfel de metode, iar atunci cand se apeleaza la el, actioneaza ca atare.
La sfarsit se naste intrebarea. Astia sunt oamenii care trebuie sa ne conduca?
Fereasca-ne Dumnezeu!

P.S. Expunerea de mai sus are un important si evident caracter psihologic, dar si o parte inspirata din realitate. Din realitatea pe care am trait-o chiar eu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu