De cateva saptamani curg comentariile cu referire la voturile salvatoare din Senatul Romaniei, atunci cand vine vorba de trimiterea pe mana justitiei a senatorilor suspectati de fapte de coruptie.
Recuzita politica a fost imbunatatita. In arsenalul de arme politice a fost promovat mirul, dar și plânsul.
Asa s-a ajuns ca nume grele ale politicii dambovitene sa scape de problemele cu legea, cel putin pentru moment.
Intr-un registru psihologic, cred ca parlamentarii (in special senatorii) voteaza pentru salvarea colegilor lor de frica. De frica ca nu cumva, atunci cand ei insisi vor fi in aceasta situatie, sa nu-i sprijine nimeni si sa-i lase pe mana procurorilor.
Este si un soi de solidaritate a fricii in fata celulelor de la "Beciul Domnesc", așa cum a fost denumit popular Arestul Politiei Capitalei.
Ei voteaza in felul acesta stiind ca, atat ei, cat si Parlamentul Romaniei, vor avea imaginea tandari. Ca vor fi atacati si apostrofati de presa. Ca oamenii de rand ii vor privi cu si mai mare ura. Insa nu le pasa.
Stiu, insa, foarte bine ca si ei pot fi in situația celui care sta cu inima stransa si mai e aparat doar de iluzoria imunitate parlamentara.
Si e destul de logic. Pentru ei.
Imaginea mai poate fi refacuta, insa libertatea se recupereaza foarte greu si cu multa suferinta.
Imaginea nu face nici cat o ceapa degerata, in fata vulnerabilitatii cetatenesti in fata justitiei.
Doar ei nu sunt oameni obisnuiti, nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu