O satisfactie
m-a incercat si cand am vazut lista Guvernului
Ponta 3 iar pe ea se aflau cativa ministrii care nu au inca 40 de ani.
M-a
surprins placut prezenta Ioanei Petrescu in postura de ministru al
Finantelor,
acesta fiind ministerul cu cea mai imbatranita si neperformanta
activitate. Si
nu as vrea sa reiau toate relele fiscale ticluite de actualul guvern,
pentru ca
am facut-o cu putina vreme in urma. Informatia ca doamna Petrescu are si
o
diploma emisa de prestigioasa universitate americana Harvard poate face
ca intunecatul
cer al fiscalitatii romanesti sa se mai lumineze putin. Nu foarte mult.
Pentru
ca noul ministru sa aiba succes, el trebuie sa aiba sprijiul premierului
si al
PSD-ului, mai ales ca greii partidului au cam strambat din nas la auzul
numelor noilor ministrii. Asteptarile nu sunt deloc mici, chiar
dipotriva. Mai ales in zona
mediului de afaceri si a micutului sector care mai produce ceva si isi
plateste
datoriile catre stat.
Nu mai putin interesanta va fi confruntarea dintre noul
ministru si matusalemicul domn Gherghina, cel a carui legenda este inca vie,
fiind cel care face de multe zeci de ani bugetul Romaniei, cu creionul si
hartia.
Sigur, nu e prima data cand nume si oameni noi sunt
promovati in functii inalte. Dintre cei numiti, unii şi-au facut treaba bine,
altii insa au dezamagit. Bine ca noua romanilor ne plac inceputurile. Si
optimismul generat de noi plecari la drum. Important este ca lumea politica sa
aiba infuzii serioase de tineri, asa cum unui organism bolnav i se fac
transfuzii de sange proaspat pentru a se insanatosi mai repede. Multi tineri
ajunsi in politica si in functii nu vor fi deloc ce trebuie, vor fi, ca sa
pastrez metafora, ca in cazul omului care a primit sange infectat cu virusul
hepatic. Dar asta nu inseamna ca tranfuziile trebuie oprite si nici ca tinerii
trebuie tinuti in esaloanele doi sau trei, cum s-a intamplat multa vreme. E un
proces cu riscuri, dar un proces care trebuie sa continue. O buna selectie si atenta
observatie a celor avizati ar face ca rata de esec sa scada.
Am spus de multe ori ca, in teritoriu, partidele nu
pregatesc in niciun fel politicienii de maine. Rar, cate un tanar care reuseste
sa se remarce, insa aproape niciodata nu a fost ajutat de nimeni, ba chiar au
fost numeroase tentative de a fi doborat inainte de a deveni ceva. Abia exemple
de genul celor amintite mai sus mai deschid orizontul tinerilor din politica
sau din afara ei.
(Artcolul a aparut in Nr. 389 al Jurnalului Vaii Jiului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu