Despre prapastia dintre noi si ei

      Urmarind zilele acestea ce se intampla pe scena politica, m-a frapat din nou prapastia care se casca intre noi, oamenii de rand, si politicienii. Cat de mult difera agendele noastre si cat de diferite sunt problemele care ne starnesc interesul. Fara a fi un artizat al haosului sau al lucrurilor facute pe jumatate, modificarea Consituţiei este o temă importanta, dar parca mai important mi se pare sa se caute metode pentru cresterea nivelului de trai, pentru prosperitatea tot mai putinelor firme care mai au profit. Ori, tocmai aceste chestiuni par ca sunt lasate undeva in spate si discutiile sunt purtate in planuri teoretice, care il ating foarte putin pe omul de rand.
      Cu siguranta nu mai sunt vremurile in care partidul facea locuri de munca (acum doar ocupa unele), dar lucrurile ar putea fi puse in mişcare într-un fel sau altul. Senzaţia generala este ca nu se preocupa nimeni sau aproape nimeni de acest aspect. Exista preocupare doar pentru noi taxe, noi biruri si impiedicarea dezvoltarii individului sub orice forma. Daca isi face o firma, birurile il vor innebuni, daca printr-un efort important isi cumpara o masina va plati bani multi si inutili statului fara a avea vreodata vreun beneficiu.
      Asta e Romania. Nu spun ca nu ne trebuie si Constitutie, dar cu siguranta politicienilor nu le-ar strica putina empatie, o cat de mica preocupare pentru om, pentru cetatean. Aceste lucruri sunt scrise in Legea Fundamentala si vor fi scrise, in mod cert, si în legea noua. Dar nu stim cand se vor si aplica acele prevederi.
      De aceea si numarul celor care voteaza este tot mai mic. Pentru ca oamenii vad prapastia imensa si vad preocuparea celor pe care ar trebui sa-i aleaga pentru lucruri care nu sunt atat de stringente si care tin mai mult de lumea lor. Foarte putin pentru oameni. Sau aproape nimic. Colac peste pupaza: ciorovaiala politica ar putea lasa romanii si fara unicul mijloc de dezvoltare, fondurile europene, dar nici asta nu e o tema de interes. Ei sunt preocupati sa-si astearna bine locurile pentru anii urmatori.
      Dupa cum stau lucrurile, prapastia aceasta nici nu pare sa se reduca in vreun fel. Dar chiar deloc.

(Artcol aparut in Jurnalul Vaii Jiului Nr. 386) 

II

Devoalarea publica a salariilor nesimtite platite la Autoritatea de Supraveghere Financiara m-a facut sa ma intorc la un titlu al unui editorial de acum cateva saptamani. De fapt, este si o reintoarcere la o sintagma lansata pe vremea cand Emil Boc era premier. Diferenta este insa ca, sumele incasate de cei care erau considerati atunci ca fiind beneficiari de salarii nesimtite nu se apropie nici pe departe de performantele celor de la ASF. “Hunedoreanul” Dan Radu Rusanu a atins performante de invidiat chiar si de cei mai abili manageri de companii multinaţionale si la depăşit pe cel care deţine suprematia salariilor de la stat in Romania, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu. A incasat de noua ori mai mult ca presedintele Romaniei si de 14 ori mai mult ca un ministru. 70.000 de euro in doua luni i-au intrat in cont lui Rusanu, intr-un dispret extraordinar  fata de majoritatea romanilor care traiesc din salariul minim pe economie, sau cel mult din salariul mediu pe economie. De altfel, dispretul celor din varful piramidei este tot mai evident cu fiecare an care trece. Prapastia dintre noi si ei, despre care vorbeam acum cateva saptamani, este tot mai larga si mai adanca, astfel ca si legaturile dintre cele doua parti sunt tot mai slabe. Se stie de cand lumea ca politicienii nu sunt oameni saraci, dar parca discrepanta uriasa face ca ura oamenilor fata de politicieni sa fie tot mai mare. Nici n-ar putea fi altfel.

Dar ce face o institutie de genul ASF de are nevoie ca oamenii ei sa fie atat de bine platiti. Paradoxal, nimeni nu stie exact. Ceea ce se vede este insa un sediu luxos in buricul Bucurestiului si scandalul public al lefurilor uriase platite, culmea!!!, din banii nostri, ai celor care nici nu visam la astfel de sume intr-o viata intreaga, nu in doua luni.

Revenind la prapastie, Rusanu este politician versat, iar o intoarcere a sa la meseria de baza ar fi deosebit de interesanta. Ar fi extraordinar sa vedem cum o va convinge pe babuta de pe Valea Hategului sa-i de votul ei, explicandu-i cum a incasat el sume uriase, in vreme ce pensia ei nu sare mai sus de 100 euro. Asta ar merita vazut, cu siguranta! 

Prapastia dintre noi si ei se va tot mari, pana cand politicienii vor cadea in ea. Cati si cine le va lua locul vom vedea la momentul potrivit.

(Articol aparut in Jurnalul Vaii Jiului Nr. 388)