Mult timp am considerat ca un jurnalist care lucreaza intr-un mare trust de presa este mai aparat ca unul care lucreaza in presa
locala. Insa acest caz, dar si altele, au demonstrat ca nu e deloc asa.
Interesele potentatilor se pot face simtite, atat in presa locala, care este
mai vulnerabila din punct de vedere economic, cat si in marile trusturi. Este
doar o diferenta de nivel. In rest, interesele dicteaza peste tot. Daca in
presa locala putem acorda unele circumstante atenuante, avand in vedere ca
piata de publicitate este destul de restransa si supravietuirea mai grea. In
presa “mare”, te-ai astepta ca oamenii cu coloana vertebrala sa fie mai multi. In special in randurile sefilor. Insa realitatea demonstreaza ca nu deloc asa.
Conditia ziaristului roman este una subreda. Libertatea
acestuia este ingradita de interesele de imagine si business ale unor potetati
cu trustul in care acesta lucreaza. Daca autocenzura nu iti ghidează opiniile,
atunci sigur o va face cenzura sefilor, care vor actiona asa cum li se va dicta
la telefon. Delictul de opinie se
pedepseste grav in presa din Romania. Poti plati cu postul, cu emisiunea, dar
au fost si cazuri in care s-au aplicat si “corectii” de alta natura. Fizice chiar. Este cenzura in toata
regula. Poate nu ca pe timpul lui Nicolae Ceausescu, ci o cenzura de tip nou.
Cand astfel de lucruri devin publice, te intrebi daca nu
cumva suntem in Rusia sau in alta tara in care
presa este oricum numai libera nu . Si chiar daca nu suntem in Rusia se pare ca
nu suntem nici departe.
Astfel de lucruri n-ar trebui sa existe. Asta daca
vrem sa mai avem presa libera si jurnalişti liberi, ca pentru presa obedienta
suntem deja cunoscuti in Europa. Doar s-a scris si în Raportul MCV.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu