Este, deopotrivă, o sărbătoare a libertății și a ziariștilor.
Este ziua în care unii dintre noi ne gândim cum ar arăta o societate fără presă sau cu un singur organ de presă, care să fie deținut de potentații politici ai orașului sau judetului.
Se întâmplă și asta în România.
Din fericire, nu în zona noastră. Și e deja o victorie. Și una mare.
Putem astăzi să ne informăm foarte bine, pentru că avem la îndemână suficiente surse, fiecare cu orientarea ei.
Avem opinii și editoriale scrise de oameni care se uită în jurul lor și observă cum stau lucrurile.
Avem scandaluri și violențe, care trebuie arătate. Și care fac rating într-o zi, cât toate celelalte într-un an. Așa funcționează mecanismul. Violența se vinde mai bine ca opinia.
Dincolo de momentul de sărbătoare, în data de 3 mai, mă gândesc pentru o clipă cum ar arăta o societate, poate chiar comunitatea noastră, fără presă. Sau cu o presă foarte slabă.
Mă iau fiori reci pe șirea spinării.
Și așa avem multiple derapaje de la democrație și de la etică. Însă, teama de presă, teama că un matrapazlâc va ajunge la urechile și ochii cetățenilor îi mai oprește pe ”șmecherii” politici și nu numai să facă exact ce ar dori să facă.
Iar acesta este un lucru bun. Poate singurul care ne-a mai rămas.
La mulți ani ziariștilor liberi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu