Totalul afișărilor de pagină

luni, 25 iunie 2012

Despre "Cazul Nastase" sau depinde de unde cazi

Adrian Nastase a doborat orice record de cadere. Cade de aproape opt ani si abia acum cateva zile a ajuns aproape de capat. Si nu ma refer la tentativa lui de sinucidere, ci la condamnarea pe care a suferit-o.
Totul a inceput in iarna lui 2004, cand in loc sa ajunga Presedintele Romaniei, a luat-o la vale. A pierdut sefia partidului, presedintia Camerei Deputatilor, apoi au inceput sa apara dosarele. Din 2004 si pana in iunie 2012, Nastase a tot cazut. De aici rezulta ca a fost foarte sus. Extraordinar de sus. Unii spun chiar ca s-a crezut un mic Dumnezeu.
Si atunci, stiind unde a fost si unde urma sa ajunga, n-a mai suportat. Si a incercat sa-si ia zilele. Este o performanta ca a rezistat la aceasta cazatura extrem de lunga. Multi oameni care nu au avut background-ul lui Nastase n-ar fi rezistat pana aici, el insa a facut-o. N-a mai rezistat cand urma sa piarda si ultima reduta. Libertatea.
Nu este nicio indoiala vizavi de faptul ca el nu este un om obisnuit, un oarecare. Statutul sau social si material l-au ridicat demult, inainte de 1989. Si l-a tinut sus pana in 2004, dupa aceea a luat-o la vale. El a fost un om obisnuit cu arogante, cu tablouri scumpe in hol, cu Mercedes si sofer. In opt ani de cadere nu-si pierduse aceste privilegii. Intr-o zi, insa trebuia sa devina un puscarias de rand, unul pe care l-ar fi dus la procese nu soferul sau cu Mercedes-ul, ci duba puscariei. In loc de costum scump, haine obisnuite, poate chiar zeghe, iar la maini catuse. Imaginea aceasta poate dobori multe firi slabe, dar cel mai rau pe cel care a dus o viata de nabab.
Lectia publica este cat se poate de clara. Multi oameni au cazut si vor mai cadea, insa depinde de unde cazi. Cu cat esti mai sus, cu atat e mai greu de digerat. Asa ca...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu