Roman Petrovici este un baron de tip nou.
Deși a fost ales în fruntea trebilor, el nu a fost niciodată
un democrat. De fapt, a urât întotdeauna democrația. S-a folosit de ea doar ca
să pună mâna pe ciolan.
- - O, ciolanule, cât de mult te-am dorit, gândi
Roman cu voce tare. Acum te am. Ce fericire! Ce desfătare! Incredibil! Am
învins! I-am făcut pe toți! Acum e bine.
Ușa biroului se deschise, Roman își ridică ochii, văzu o
siluetă cunoscută.
- - Au venit ziarele, spuse vocea suavă care însoțea
silueta.
- - Da, merci! Chiar le așteptam, spuse Roman,
vizibil indispus că urma să aloce timp pentru lectura acestora.
Ușa se închise, baronul nostru sorbi cu zgomot din cana de
cafea pe care scria ”I’m the fucking boss here”. Luă primul ziar, îl răsfoi. Nimic interesant. Îl
aruncă deoparte.
Luă altul. Pe
prima pagină o poză mare cu el și mai multe vorbe frumoase.
- - Așa
da! Bravo, bă! Puneți poză cu mine că de aia vă dau bani! Merit să fiu pupat
și-n ....!, se jenă să continue, deși era singur în biroul imens.
Se auzi o bătaie
în ușă. Se deschise. O duduie intră.
- - Domnule
Petrovici, am adus mapa, hi, hi!, spuse duduia, citindu-i satisfacția aproape
orgasmică de pe față.
- - Bine,
bine, pune-le acolo! Semnez mai târziu, acum citesc ziarele. Apropo, îți place
poza asta? Dar titlul?, spuse Roman, zâmbind în colțul gurii.
- - Da,
foarte drăguță poza! Ați ieșit foarte bine! Cât despre titlu, ce să spun, vă
iubește presa, ce să mai, răspunse ea, după care plecă.
Baronul luă alt
ziar. Dezastru! Aceeași poză, dar titlul era devastator.
- - Nu se
poate! Cum dracu își permite ăsta să scrie așa ceva despre mine? Nenorocitul,
viermele! Eu, care sunt cel mai puternic de pe aceste locuri să fiu injurat de
un câine?!, răcni Roman de se auzi până în afara clădirii.
Speriată de
urlătură, intră repede secretara.
- - Ai
pățit ceva, zise ea pe un tot familiar.
- - Uite
ce scrie nenorocitul ăsta. Cum își permite? Ar trebui să-i rup gâtul ca unui
pui de Gostat. Democrația e de căcat! La fel și libertatea de exprimare! Orice
găozar să scrie ce vrea el despre mine?! Nu se poate! Urăsc democrația! Dar și
pe cei care nu mă pupă în cur!, strigă Roman cât îl ținură bojocii.
- - Nu te
enerva, dragă, zise secretara! De ce te enervezi? Vrei să le dai satisfacție?
Lasă-i în durerea lor de labagii, îl calmă ea, punându-i mâna pe față.
Va urma.
Acest material este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Orice asemănare cu fapte sau situați reale este întâmplătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu