România mea!

Sunt din nou mândru că sunt român!

Și nu mi se întâmplă tocmai des. Iar motivele sunt lesne de înțeles.

Am scris acum zece ani că românii nu au cultura protestului (textul va putea fi citit curând într-o carte), însă lucrurile s-au schimbat mult. 

Zece ani de apartenență la Uniunea Europeană, zece ani în care am văzut cum trăiesc și cum gândesc și alți europeni ne-au schimbat. În bine.

Astăzi, sute de mii de români nu mai înghit hoțiile și șmenurile la scară mare. Se revoltă. Așa cum e și normal. O fac pașnic și elegant. Așa sunt românii.

Încă n-am scăpat de blestemul iernii, poate și pentru că, în frumoasa noastră țară, toate nenorocirile se întâmplă iarna. Dar va veni și ziua în care vom sparge și acest blestem nenorocit.

Sper ca România mea să crească!

Să devină mai mare și mai frumoasă. Să fim mai liberi și mai mulți. Mult mai mulți.

Probabil, nu vor fi niciodată toți românii liberi. E oarecum utopic. Însă e important să fim mulți. 

Doar dacă suntem mulți putem face diferența.

Doar așa toată România va fi cât mai aproape de ce ne dorim.