Culmea traseismului

O știre de tot râsul a făcut înconjurul presei hunedorene la începutul acestei săptămâni.
Cel mai mare traseist din județul nostru și-a găsit, în sfârșit, un partid din partea căruia să candideze.

Dacă nu v-ați prins deja, este vorba despre Mircia Muntean, adică cel pe al cărui traseu politic sunt invidioase și fetele de pe marginea DN 66.
Nimeni altul decât cel care, după patru mandate la Primăria Deva și un conflict cu Mircea Moloț, cu care a fost prieten la cataramă, și-a luat lumea în cap și a colindat toată scena politică.
După ce nu i-a mai plăcut în PNL, pentru că n-a mai fost vioara întâi, omul nostru a candidat la șefia Consiliului Județean Hunedoara, din partea UNPR.
După ce a pierdut fără drept de apel, s-a mutat la PDL și a ajuns, in extremis, deputat.
Când PDL s-a unit cu PNL, a întins-o iar.
A aterizat la PSD, unde a tot sperat că va fi candidatul acestui partid, la fosta sa demnitate de primar al Devei.
Între timp a mai avut o ieșire. O ieșire cu mașina în decor, mort de beat. Iar ca sa nu fie coliva fără bombonică, a mai sărit câțiva boscheți, pierzându-și încălțămintea.
Totul a fost văzut pe micile ecrane din toată România.
Social-democrații îi știu bine caracterul, însuși Liviu Dragnea declarând deunăzi că nu-l vrea candidat.
Totuși, Muntean și-a găsit un partid, în cele din urmă. Un partid din partea căruia să candideze. Partidul Social Românesc, mai cunoscut, după o expresie autohtonă, ca partidul lui Mircea Geoană.

Mai trist decât atât este faptul că sunt deveni care susțin că traseistul notoriu are și șanse de câștig.
Adică, pentru deveni nu contează nimic din cele amintite mai sus.
Dacă n-ar fi trist, ne-am putea tăvăli prin zăpadă de râs. Zău!
Chiar așa a ajuns politica la noi?

P.S. Nu știu de ce, dar tot mai mulți politicieni seamănă cu centuristele. Dar mai grav e că sunt oameni (și nu puțini) care îi votează chiar și așa. Cât de bolnavă e totuși societatea noastră?