Un lider nedorit

Traiesc o mare satisfactie zilele acestea. Am fost primul si singurul care am avertizat acum patru ani în privinta accederii lui Emil Pop in functia de rector al Universitatii Petrosani. Atunci au fost unii colectori de firmituri care au tinut sa-mi spuna ca nu am dreptate, ca sunt patimas sau ca am ceva cu personajul. Anii au trecut. Am ras mult la fiecare deschidere de an universitar, la fiecare aparitie in public a lui Pop si v-am impartasit pe blog sau in ziar cum se comporta un om mic ajuns din greseala mare. Au devenit celebre greselile de exprimare, comportamentul de neghiob sau strategia ieftina de agent electoral. In actul sau de conducere, ca managerial n-as putea sa-i spun, a facut tot ce n-ar fi trebuit sa faca. S-a straduit sa fie un lider cat mai nedorit. S-a inconjurat de pupincuristi, si-a comandat laude desantate in presa, ba chiar ii certa pe cei care nu-i enumerau toate titlurile academice. A ajuns sa fie urat, condamnat, blamat de aproape toti angajatii Universitatii din Petrosani, iar pentru societatea civila, pentru comunitate, a fost zero. Acum isi pregateste ieşirea din scena. Nici acum n-a gasit o formula eleganta. Ci a cautat toate tertipurile posibile sa se agate de scaun. A vrut sa blocheze alegerile pe departamente, iar acum vrea sa ia decizii cruciale privind viitorul institutiei pe care a condus-o. Numai ca lucrurile s-au schimbat. Profesorii nu mai sunt de acord sa le dicteze viata cineva de calibrul lui. Si s-au revoltat. Era si timpul.
Acum se scrie ultimul act din ceea ce a fost cea mai proasta piesa posibila avand ca subiect singura universitate din Valea Jiului. Este apogeul unei involutii totale, care cuprinde toate planurile existentei unui om. La cum stau lucrurile acum, exista premise serioase ca a doua iesire a lui Emil Pop din universitate sa semene leit cu prima. Aceea din decembrie 1989.
Ceea ce va ramane este insa pata imensa de pe blazonul universitatii ca o personalitate de anii '50 a condus o prestigioasa institutie de invatamant in 2000 si ceva. Asta se va sterge greu. Mai ales din mintea si din inimile oamenilor de acolo si de aiurea.
Decembrie ramane in Romania o luna a schimbarilor. De acum si in Valea Jiului.
Sarbatori fericite!
si
La multi ani!