Un moment de normalitate

Aniversrea publica a vartstei de 90 de ani a Majestatii Sale Regele Mihai a fost un moment de normalitate. In aceasta mare de anormalitate care este Romania. Nu mai departe de ieri scriam despre un gest care defineste anormalitatea romaneasca. Astazi a venit aceasta picatura de normal. De maine ne intoarcem la Romania pe care o stim prea bine.
Discursul Regelui din Parlament a fost semnul ca nu suntem cu totul pierduti. Am vazut si am auzit un om, care a facut, blajin si cu detasarea pe care o poate avea un om ajuns la acesta varsta venerabila varsta, o radiografie pertinenta si ne-a oferit si o cale de a scapa de boala crunta in care se gaseste natiunea noastra.
I-a fost oferita onoarea care trebuie sa-i fie oferita oricarui fost sef al statului roman, iar Regele s-a ridicat la inaltimea acesteia. Nici n-ar fi putut altfel. Este singurul sef de stat din al Doilea Razboi Mondial care este in viata. Au trecut peste el ani multi si grei, dupa cum chiar el spunea. Mi s-a parut darz si detasat de loviturile pe care le-a primit de la viata si de la istorie. Cred ca este impacat cu destinul sau si asta se citeste in privirea sa. Regele Mihai este pentru Romania, si mai ales pentru romani, o resursa. O resursa pe care nu stim, din pacate, s-o folosim.
Am scris aceste randuri fara a avea niciun fel convingeri monarhiste. Insa cred ca trebuie sa-i dam Cezarului onoarea care i se cuvine. De-a lungul vietii mele au fost putine momentele in care m-am simtit mandru ca apartin acestei natii. Astazi a fost unul dintre acele momente. A fost un moment in care am avut senzatia ca apartin unei natiuni care poate deveni normala. Cand?
Asta e foarte greu de spus. Poate atunci cand astfel de momente nu vor mai fi exceptionale.