Sentimentul ca e posibil orice

O gluma celebra spune ca nu America este tara tuturor posibilitatilor, ci Romania. Chiar daca la inceput pare superficiala, luata mai in amanunt chestiunea se dovedeste perfect adevarata. Atat in sens pozitiv, cat si in sens negativ. As lua o stire politica mai noua. Cine se gandea ca Daniel Raducanu va fi reconfirmat in functia de primar al comunei Baru Mare, dupa ce si-a dat demisia din functie. Orice roman rezervat n-ar fi spus ca e imposibil, ci ca orice e posibil. Si s-a dovedit ca e. A castigat alegerile. Oamenii sunt concediati aproape in fiecare zi deşi legea ii apara pe multi dintre ei, pentru ca orice e posibil. Daca intri cumva in mecanismele justitiei, traiesti zi de zi cu sentimentul ca desi ai dreptate sau esti nevinovat, orice e posibil. De fapt, acest sentiment ca orice e posibil ne guverneaza viata. Pentru omul de rand, ori ce e posibil in sens negativ. Cine s-ar fi gandit ca se va taia un sfert din salariile bugetarilor? Cine s-ar fi gandit ca pensiile vor fi impozitate si ca se va percepe CAS? Cine s-ar fi gandit ca se va discuta in liniste despre inchiderea minelor? Raspunsul e unul singur: orice e posibil. Chiar si aceste lucruri, insa si altele mult mai rele. Pentru potetentati, aceasta sintagma are alta insemnatate. Orice e posibil pentru ei, pentru bunastarea lor, pentru problemele lor. Nimic nu-i poate atinge. Nici legea. Nici sanctiunea opiniei publice. Nimic. Pot fura, pot confisca banul public fara ca nimeni sa se sesizeze, se pot ascunde sau chiar merge liberi pe strada. Pot face orice. De ce? Pentru ca sentimentul lor cel mai puternic este puterea pe care o au si care face ca pentru ei orice sa fie posibil. In sensul bun. O tara in care orice e posibil este o tara primitiva, o tara fara reguli, fara lege şi fara institutii adevarate. Iar in Romania orice este cu siguranta posibil. Concluzia o tragem in fiecare zi.