Douăzeci și șase de ani. Atât ne-a trebuit ca să închidem cumva rana deschisă în iunie 1990.
România în ansamblu a plătit scump acel episod, însă nici Valea Jiului n-a scăpat de decont. Chiar deloc.
A plătit scump. Prea scump. Un preț de imagine greu de suportat și de plătit. Mai ales pentru o zonă ca a noastră.
În 2016, pare că subiectul a scăzut în importanță. Nu s-a mai vorbit aproape deloc despre mineriadă.
Și e pe undeva firesc să fie așa. Generațiile s-au schimbat. Preocupările noastre ale tuturor s-au schimbat. Și societatea, în ansamblul ei, s-a schimbat.
Prin urmare, putem să decretăm că anul 2016 este anul în care am scăpat de urmăritoarele imagini și dezbateri despre mineriadă. Despre mineriade.
Dacă am scăpa și de altele. Dar mai ales de alții. Ar fi extraordinar.
Pare însă că mai durează.
Romania nu va evolua nicaieri pana cand nu vom alege sa privim si inainte! Au trecut 26 de ani de la acele evenimente, e vremea sa lasam istoriei acel trecut tulbure si sa privim inainte avand incredere ca esecul generatiei noastre nu va mai fi repetat de cei ce vin dupa noi.
RăspundețiȘtergere