nicu tasca

Fenomene sociale ciudate. Posta din Vulcan

2012-01-28T23:11:00.000-08:00

Am decis sa scriu cateva articole despre cele mai ciudate fenomene sociale pe care le intalnim in fiecare zi, in orasele noastre. Primul astfel de fenomen ciudat are loc aproape zilnic la Posta din Vulcan. Aici, fie ca e luni, miercuri sau joi, dimineata sau spre seara, e coada. O mare parte din populatia orasului are treaba la posta, aproape permanent. Interesanta este si dispunerea ghiseelor. Desi sunt trei, coada este la unul singur. Pentru ca acolo are toata lumea treaba. Fie care vrei sa trimiti sau sa ridici o recomandata, ca vrei sa trimiti sau sa primesti bani, operatiunea poate fi facuta doar la Ghiseul Nr. 2. V-ati prins! La acel ghiseu e vesnic coada. Oamenii sunt deja obisnuiti cu starea de fapt si se aseaza rabdatori la coada. Dupa ce te-ai asezat la coada, cel putin jumatate de ora esti ocupat. Dupa ce ai ajuns in fata doamnei, traiesti o eliberare: ai reusit sa-ti ridici corespondenta. Evident, sunt foarte putini cei care au "devianta" de a nu se aseza linistiti la coada.
Dar de unde vine acesta traditie a cozii. Categoric de pe vremea lui Nicolae Ceausescu. Fie-i tarana grea, ca tot a fost ziua lui! Atunci coada a devenit un fenomen social unic. La coada se spuneau povesti, se legau prietenii sau chiar iubiri, dar si conflicte si se nastea ura fata de cel care avea neobrazarea sa se bage in fata. Coada nu era pentru toti. Bastanii vremii intrau prins spate si cumparau tot ce doreau.
La 22 de ani de la acel moment, fenomenul ciudat al cozii ne loveste aproape in fiecare zi, ca un pumn in fata. Greu de suportat. De aceea, cand merg la Posta din Vulcan am o senazatie de deja vu, care nu ma lasa sa ma asez linistit la coada.

Rectorul Pop a fost infrant

2012-01-05T00:26:00.000-08:00

Anul 2012 a inceput bine. Noul an a adus o veste buna. Emil Pop a fost infrant fara drept de apel. Cand si-a facut strategia pentru a realiza absorbtia Universitatii din Petrosani de catre Universitatea Tehnica Cluj- Napoca (UTCN) si numirea omului sau in functie, Pop n-a tinut cont de toti factorii. A minimizat implicarea liderului comunitatii din Petrosani, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi, si pe cea a presei. Cand presa i-a demascat planul, primarul municipiului Petrosani a decis sa se implice imediat. A facut-o public, transparent. Concepte de care Pop n-a auzit in viata lui. A vorbit cu ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, inainte de sarbatori, dar si cu rectorul UTCN, Radu Munteanu, dupa. Iar conform primarului, discutia cu rectorul clujan a fost o placere. Declaratiile publice ale primarului i-au destructurat planul lui Pop, care s-a vazut nevoit sa lase sa se desfasoare alegerile, asa cum este normal, si nu sa-si planteze el omul de casa in fruntea universitatii. Acum, Pop s-a bosumflat, el nedorind sa participe la discutiile dintre edil si rectorul UTCN, desi cele discutate priveau institutia pe care inca o conduce. El a facut, de altfel, declaratii aberante, pe un post local de televiziune, demostrand inca o data (a cata oara?) ca habar n-are de relaţii institutionale. Una peste alta, Pop si camarila au fost infranti in prima confruntare cu o forta adevarata. Asta da stire.

Un lider nedorit

2011-12-22T23:22:00.000-08:00

Traiesc o mare satisfactie zilele acestea. Am fost primul si singurul care am avertizat acum patru ani în privinta accederii lui Emil Pop in functia de rector al Universitatii Petrosani. Atunci au fost unii colectori de firmituri care au tinut sa-mi spuna ca nu am dreptate, ca sunt patimas sau ca am ceva cu personajul. Anii au trecut. Am ras mult la fiecare deschidere de an universitar, la fiecare aparitie in public a lui Pop si v-am impartasit pe blog sau in ziar cum se comporta un om mic ajuns din greseala mare. Au devenit celebre greselile de exprimare, comportamentul de neghiob sau strategia ieftina de agent electoral. In actul sau de conducere, ca managerial n-as putea sa-i spun, a facut tot ce n-ar fi trebuit sa faca. S-a straduit sa fie un lider cat mai nedorit. S-a inconjurat de pupincuristi, si-a comandat laude desantate in presa, ba chiar ii certa pe cei care nu-i enumerau toate titlurile academice. A ajuns sa fie urat, condamnat, blamat de aproape toti angajatii Universitatii din Petrosani, iar pentru societatea civila, pentru comunitate, a fost zero. Acum isi pregateste ieşirea din scena. Nici acum n-a gasit o formula eleganta. Ci a cautat toate tertipurile posibile sa se agate de scaun. A vrut sa blocheze alegerile pe departamente, iar acum vrea sa ia decizii cruciale privind viitorul institutiei pe care a condus-o. Numai ca lucrurile s-au schimbat. Profesorii nu mai sunt de acord sa le dicteze viata cineva de calibrul lui. Si s-au revoltat. Era si timpul.
Acum se scrie ultimul act din ceea ce a fost cea mai proasta piesa posibila avand ca subiect singura universitate din Valea Jiului. Este apogeul unei involutii totale, care cuprinde toate planurile existentei unui om. La cum stau lucrurile acum, exista premise serioase ca a doua iesire a lui Emil Pop din universitate sa semene leit cu prima. Aceea din decembrie 1989.
Ceea ce va ramane este insa pata imensa de pe blazonul universitatii ca o personalitate de anii '50 a condus o prestigioasa institutie de invatamant in 2000 si ceva. Asta se va sterge greu. Mai ales din mintea si din inimile oamenilor de acolo si de aiurea.
Decembrie ramane in Romania o luna a schimbarilor. De acum si in Valea Jiului.
Sarbatori fericite!
si
La multi ani!

Speak to me, politicianule!

2011-12-07T12:10:00.000-08:00

Saptamana trecuta am fost la lansarea solutiei “Speak to me” in Valea Jiului. Este vorba despre o solutie care imbunatateste informarea publica si acorda asistenta telefonica cetateanului. Cei interesati pot gasi cateva informatii la acest link http://www.jvj.ro/index.php?cnt=articol3814. De aici a plecat si ideea acestui editorial.

Pentru ca o astfel de solutie ar trebui lansata in varianta pentru politicieni.

Ma uit deseori in spaţiunl public (destul de anost, de altfel) si observ ca din multe dezbateri politice lipseste actorul principal. Nu, nu politicianul, ci cetateanul. Politicienii se cearta sau incearca sa se promoveze, de multe ori stangaci, doar pe ei, uitand complet ca scopul lui ar trebui sa fie cetateanul si bunastarea lui. De asemenea, daca veti urmari instrumentele de comunicare folosite de politicieni, veti observa ca nu au tinta stabilita spre cetatean. De multe ori, aceste incercari stangace se adreseaza doar mass-mediei, incercand sa-si promoveze numele sau ideile politice. Lipsa de atentie aplicata cetateanului se vede si din faptul ca multi politicieni sunt preocupati de bunastarea proprie si foarte putin de cea a cetatenilor. De aici poate si diferentele atat de mari dintre nivelul de trai al politicienilor si cel al cetatenilor simpli.

Plecand de la solutia amintita mai sus, poate n-ar fi lipsit de sens sa lansam un demers care sa se numeasca chiar asa: Speak to me, politicianule!, adica Vorbeste cu mine, politicianule! Si sa-i fortăm pe toti politicienii sa ne includa in discursul lor si pe noi cetatenii. Sa le sanctionam public dezbaterile desarte despre functii si proceduri politice, despre scaune si sa-i obligam sa ne ia si pe noi în calcul. Sa le amintim ca nu mai e mult pana cand se vor ruga de noi sa-i votam. Pe scurt, sa-i determinam sa se intereseze si sa vorbeasca mai mult despre noi. Si pentru ca sunt multi care nu ne vad, nu ni se adreseaza, sa-i determinăm sa comunice cu noi. Sa devenim personajul important. Sa vorbeasca despre noi si pentru noi. Sa-i reintoarcem la esenta politicii.

Nu va fi usor. Chiar deloc. Insa daca nu vom face nimic, vom fi la fel de vinovati in fata generatiilor viitoare ca si ei. Ori reforma clasei politice, atat de tocita in ultimii ani, poate începe cu acest mesaj.

Politica lu’ peste

2011-11-07T01:15:00.000-08:00

Politica din Valea Jiului are caracteristici speciale. Sau mai degraba unice. Este unica politica pentru care organizarea unei conferinte de presa are nevoie de evenimente speciale. Este singura politica in care aparitia unica a unui lider politic la televizor este un esec rasunator. Si culmea. Acesti politicieni se intreaba siderati de ce nu au succes. Am denumit acest gen de a face politica drept Politica lu’ peste.

Si acum sa ma explic. Uniunea Social Liberala exista de jure peste tot. De facto, insa aproape niciunde. La Vulcan, aceasta constructie politica a avut nevoie de un scandal si de o sedinta a consiliului local esuata din lipsa de cvorum pentru a organiza o conferinta de presa. Unica conferinta de presa din istoria acestei aliante si din istoria recenta a partidelor care o compun. Dincolo de aceste fapte care starnesc rasul, mai trebuie spus ca intalnirea cu o parte a presei (selectata probabil dupa ridicarea sprancenei stangi) a semanat mai degraba cu o sedinta insipida de partid. A avut o lista lunga de vorbitori, dintre care doar declaratiile unuia singur au reusit sa starneasca interesul ziaristilor prezenti. Cum poate fi denumita mai bine o astfel de actiune decat din categoria politica lu’ peste?

Un trust de presa a avut ideea laudabila de invita la televiziune tineri politicieni. Chiar necunoscuti. Ba chiar unii care n-au mai luat niciodata contact cu camerele de luat vederi. Un astfel de tanar a fost presedintele Tineretului National Liberal din Petrosani. Nu-i mai spun numele pentru ca prestatia sa publica a fost execrabila. Omul habar n-avea de nimic. Chiar daca moderatoarea a incercat in fel si chip sa-l faca sa transmita ceva celor care au avut proasta inspiratie sa se uite la emisiune, n-a reusit. N-a reusit sa-l scoata din invariabilele “Nu ştiu ce sa raspund” sau “nu cunosc acest subiect”. Personajul nu cunostea nicimacar pozitiile publice ale partidului din care facea parte. Nimic. Desi avusese ani la dispozitie, n-a catadicsit sa se pregateasca pentru acea aparitie publica (prima din viata sa) nici cu doua fraze. Intr-o politica normala, un astfel de tanar ar fi doar unul din pluton, in politica lu’ peste el este presedinte de organizatie.

Astfel de prestatii nu mai lasă loc la prea multe interpretari Pot spune ca in Valea Jiului este, cum ar spune Mircea Badea, multa politica. Dar politica lu’ peste prajit.

Talibanul HD 07 ROK

2011-10-25T11:47:00.001-07:00

Talibanismul este o doctrina primitiva care face nenumarati adepti. Chiar si in Romania. Aici se manifesta mai abitir talibanii soselelor si ai parcarilor. Un astfel de taliban traieste in Cartierul Carpati din Petrosani. El isi exerseaza indoctrinarea talibana ca autointitulat "stapan" pe un loc de parcare. Sa nu credeti ca plateste taxe pentru acel loc sau ca i l-a lasat mostenire mamicuta lui. Insa, isi manifesta metalitatea de soparla bipeda amenintand in stanga si-n drepta spre orice posesor de autorism care opreste pe locul lui. "Pentru gesturi din astea, bucurestenii recurg la metode mai neortodoxe. Sper ca nu e cazul la noi", isi exerseaza el amenitarile din dotare. Un primitiv care polueaza societatea. Ce sa-i raspunzi?
De altfel, elemente ca talibanul amintit au reusit sa strice renumele bun al Cartierului Carpati, unde traiesc multi oameni de buna credinta. Posesor al unei masini de mana a saispea, cu numarul de inmatriculare HD 07 ROK, el asteapta injuraturile si claxoanele soferilor normali in zona de domiciliu si in traficul petrosanean.
Nu ezitati sa-i transmiteti parerea dumneavoastra despre cei ca el! Astfel de specimene nu trebuie nicimacar tolerate.

Un moment de normalitate

2011-10-25T11:11:00.000-07:00

Aniversrea publica a vartstei de 90 de ani a Majestatii Sale Regele Mihai a fost un moment de normalitate. In aceasta mare de anormalitate care este Romania. Nu mai departe de ieri scriam despre un gest care defineste anormalitatea romaneasca. Astazi a venit aceasta picatura de normal. De maine ne intoarcem la Romania pe care o stim prea bine.
Discursul Regelui din Parlament a fost semnul ca nu suntem cu totul pierduti. Am vazut si am auzit un om, care a facut, blajin si cu detasarea pe care o poate avea un om ajuns la acesta varsta venerabila varsta, o radiografie pertinenta si ne-a oferit si o cale de a scapa de boala crunta in care se gaseste natiunea noastra.
I-a fost oferita onoarea care trebuie sa-i fie oferita oricarui fost sef al statului roman, iar Regele s-a ridicat la inaltimea acesteia. Nici n-ar fi putut altfel. Este singurul sef de stat din al Doilea Razboi Mondial care este in viata. Au trecut peste el ani multi si grei, dupa cum chiar el spunea. Mi s-a parut darz si detasat de loviturile pe care le-a primit de la viata si de la istorie. Cred ca este impacat cu destinul sau si asta se citeste in privirea sa. Regele Mihai este pentru Romania, si mai ales pentru romani, o resursa. O resursa pe care nu stim, din pacate, s-o folosim.
Am scris aceste randuri fara a avea niciun fel convingeri monarhiste. Insa cred ca trebuie sa-i dam Cezarului onoarea care i se cuvine. De-a lungul vietii mele au fost putine momentele in care m-am simtit mandru ca apartin acestei natii. Astazi a fost unul dintre acele momente. A fost un moment in care am avut senzatia ca apartin unei natiuni care poate deveni normala. Cand?
Asta e foarte greu de spus. Poate atunci cand astfel de momente nu vor mai fi exceptionale.

Linsajul si societatea

2011-10-24T05:28:00.000-07:00

Tragedia in care a fost implicat realizatorul TV Serban Huidu a deschis parca o cutie a Pandorei. Ura nemarginita s-a revarsat impotriva acestui om, fara a se mai astepta nimic, fara a i se da un ragaz sa se adune dupa ce a pricinuit atata suferinta in jurul sau. Toate televiziunile au realizat imediat dezbateri, au facut stiri si reportaje prelungi, iar in cele mai multe dintre acestea cei care vorbeau l-au desfiintat efectiv pe Huidu. L-au linsat. Doar razlet, la cate un post, am vazut si oameni care au indemnat la liniste, la respect. Inclin sa cred ca stilul sau pamfletar si posibilitatea sa de a rade de oameni si situatii i-au creat lui Huidu atatia adversari, incat dupa tragedie s-au revarsat peste tot. Parca n-au mai fost accidente niciodata, parca ar fi vrut sa se intample asa ceva. Pana si exceptionalul jurnalist Cristian Tudor Popescu s-a simtit dator sa-l desfiinteze doar pentru ca a avut cateva contraventii sau n-a fost tocmai un sofer disciplinat. Sunt multe lucruri care i se pot reprosa lui Serban Huidu, insa un accident de circulatie si faptul ca se afla la volanul unei masini scumpe nu mi se par a fi printre acestea. Am inceput sa ne uitam urat cand unul dintre noi are o masina mai buna, am inceput sa blamam tot ce pare sa mearga, sa aduca bunastare pentru individ si familia lui. Am ajuns sa asteptam sa greseasca pentru a-l putea linsa public, la ore de maxima audienta. Nu ne mai intereseaza nimic, decat sa il desfiinţăm pe cel care pare sa fie mai in voga, mai implinit. Cred ca un accident de circulatie nu e un motiv necesar si suficient sa se intample asa ceva. Indiferent de notorietatea celui care l-a provocat sau a fost implicat. Accidentul, prin definitia sa, este o intamplare nefericita. Si atunci de ce sa il linsam pe omul care l-a provocat, cand practica judiciara il sanctioneaza cu moderatie? Doar pentru ca avea o masina mai buna, doar pentru ca obisnuia sa rada de ceilalti, doar pentru ca a avut un moment de neatentie. Prin ceea ce s-a intamplat in cazul Huidu, cred ca am facut pasi uriasi inapoi. Chiar daca peste sase luni putini isi vor mai aminti exact ce s-a petrecut. Insa linsajul v-a ramane in mintea multora. Ruperea imaginii autorului acestui accident in bucati. A oricarui capital de simpatie pe care l-ar fi avut vreodata. O societate care procedeaza astfel nu cred ca este o societate moderna. Dimpotriva.

Nu mai putem vinde iluzii!

2011-09-15T04:09:00.000-07:00

Sfarsitul anilor ’80, Scoala Generala Nr. 1 Vulcan, copii multi, multime bicolora, cravate rosii, numere matricole pe brate, cordelute. Aceasta era imaginea primei zile de scoala pe vremea mea. Si ca paradoxul sa fie la cote maximale, ne obligau sa venim in uniforma si in zilele cand aveam ora de educatie fizica. Aaaa, iar cand intra profesorul in clasa, ne ridicam in picioare si cântam. Ce cantam? “Trei culori”, evident. Cand incepusem sa crestem, a venit Revolutia. Slava Domnului! In ianuarie ’90, am mers iar la scoala. Cum am vrut. In loc de uniforma aia insipidă, mi-am etalat prima pereche de blugi. Abia atunci ne-am putut arata fiecare personalitatea. Cam tarziu.

2011, septembrie, o şcoala oarecare sau un liceu din Romania. Multime pestrita. Blugi, adidasi de firma, tricouri inscriptionate, fete machiate, decolteuri adanci, tocuri cui. Expozitie de personalitati rebele. Din boxe rasuna imnul, urmeaza discursuri. Unii sunt atenti, altii nu. Cei mici sunt patrunsi de importanţa momentului, cei mari sunt indiferenti. Discuta despre vacanta, locuri vizitate, plaje, cluburi. Cineva anunţa: Vom canta imnul la scoala! Ceilalti rad.

Care dintre cele doua imagini este de dorit?

Eu cred ca nu exista alt raspuns decat cea din 2011. Chiar daca e departe de a fi ideala, e cea mai buna. Pentru ca libertatea e preferabila constrangerii. Pentru ca adevarul e preferabil minciunii.

Cand ne imbracam toti in uniforme si ni se spunea ca toti suntem egali, credeam. Si am trait in minciuna, desi vedeam ca unul e mai destept decat altul, ca unul e copil de inginer, iar altul n-avea papuci sa vina la scoala. Astazi, sa vorbesti despre egalitatea dintre oameni nu e nicimacar o gluma buna. Nu suntem egali si nici nu trebuie sa fim. În anii ’80 si inainte ni s-au vandut iluzii. Azi nu se mai poate, insa cei care doresc sa ne intoarcem in timp sunt tot mai numerosi si mai vocali. Se vorbeste despre patriotism si despre faptul ca nu ne cunoastem imnul. Nu vom fi mai patrioti dacă vom asculta in fiecare dimineată imnul, ba dimpotriva, il vom uri. Asa cum il uram inainte de Revolutie. Si orice decizie s-ar lua, fie ca vorbim de imn sau de uniforme, nu ne vom mai putea intoarce acolo de unde am scapat. Pentru ca astazi nu se mai pot vinde iluzii pe post de adevaruri. Nu generatiilor de acum.

Rusine, Banca Transilvania!

2011-09-07T01:34:00.000-07:00

Sintagma "Clientul nostru, stapanul nostru" nu este de actualitate in Romania. Si in niciun caz la o banca romaneasca, care se lauda pe la televizoare ca sprijina intreprinzatorii. De fapt, nu-i sprijina deloc. Ba chiar ii desconsidera. Asa stau lucrurile la Agentia Bancii Transilvania din Petrosani Nord. Aici, operatiunile neautorizate din contul tau nu sunt chestiuni despre care angajatii bancii sa se sinchiseasca sa te anunte. De fapt, pentru aceasta banca este mai importanta relatia cu institutiile statului decat cu proprii clienti, ultimii fiind bajocoriti in ultimul hal.
Degeaba am lucrat ani de zile cu aceasta banca. Intr-un moment in care as fi avut nevoie de sprijin, aceasta a gasit de cuviinta sa ma jigneasca, neconsiderand important sa ma anunte atunci cand in contul meu se intamplau diverse actiuni.
Sa nu credeti insa ca la niveluri mai inalte lucrurile stau altfel. In urma unei discutii telefonice pe care am avut-o cu directorul Sucursalei Deva a Bancii Transilvania, Sorin Bureta, am realizat ca o organizatie nu poate fi mai buna decat cel care o conduce. Desi mi-a dat dreptate de fatada, n-a considerat important sa ma sune pentru a-mi spune apoi care este pozitia sefimii judetene a acestei banci.
Sa nu credeti insa ca am primit scuze din partea cuiva. Ba dimpotriva, doamnele de la ghiseu sunt acum bosumflate ca mi-am permis sa sun la Deva (gest cu care, evident, n-am rezolvat nimic). Acum, nu-mi ramane decat sa anunt public ca nu voi mai lucra niciodata cu aceasta banca si sfatuiesc pe toata lumea sa faca la fel.
O banca care nu-si respecta clientii, nu se respecta pe ea insasi.
Rusine, Banca Transilvania!!!

Un vot pentru litoralul romanesc

2011-08-30T14:14:00.000-07:00

Anul acesta am decis sa-mi fac vacanta in Romania. Si, desi eram neincrezator, acum, cand ma apropii de finalul sejurului, cred ca am facut o alegere buna. Am ales statiunea Mamaia, una dintre cele mai frumoase in care am fost in ultimii ani. Chiar daca lucrurile sunt departe de a fi perfecte, Mamaia va avea viitor. Pentru ca aici nu te plictisesti. Poti in fiecare zi sa faci altceva. Sa mergi in alta parte. Sa intalnesti alti oameni si sa te bucuri (sau nu) de ospitalitatea lor. Gasesti distractii pentru toate gusturile si toate buzunarele. Plaje mai aglomerate sau mai linistite. Hoteluri mai bune si hoteluri mai proaste. Ca-n viata.
Chiar daca mi-au trebuit opt ore sa ajung si mai mult de zece minute sa gasesc hotelul, sunt hotarat sa dau un vot pentru litoralul romanesc. Mai exact pentru Mamaia. Si sa declar ca devine statiunea mea preferata din Romania. Iar anul viitor sunt sanse mari sa ma intorc.
P.S. Chiar daca televiziunile prezinta zilnic lucruri negative de pe litoralul romanesc, multi romani se simt bine la Mamaia. Printre ei ma numar si eu.

De la opera la manele

2011-07-09T23:53:00.000-07:00

Viata iti ofera multe suprize. Unele mai placute, altele mai putin. Si poate fiecare isi au insemnatatea lor. Despre o astfel de surpriza am decis sa scriu.
La Hunedoara, a fost organizat un eveniment cu adevarat deosebit. '"Opera Nights" a adus in judetul nostru importanti solisti de opera, Daniela Vladescu, Theodore Coresi si Cristian Ruscior, precum si pe dirijorul de origine nipona, Koichiro Kanno. Locatia a fost una deosebita: Castelul Corvinilor. Iar acustica... Impreuna cu doi prieteni, am decis ca nu putem lipsi la n astfel de eveniment. Si, categoric, n-am gresit. Am vazut un spectacol deosebit, o reprezentatie extraordinara a unor artisti extraordinari. Dovada ca profesionalismul este vizibil in toate domeniile. Dupa mai bine de doua ore, am plecat de acolo satisfacut ca mi-am mai imbogatit zestrea culturala cu o seara de exceptie.
Prietenii mei insa trebuiau sa participe la petrecerea unei colege, iar cum deplasarea a fost facuta cu o singura masina, a trebuit sa merg si eu. Si pe ce muzica se distreaza romanul la petrecere? Pe manele. Si uite asa pret de alte doua ore mi-am poluat sufletul cu acest gen de muzica.
Intr-o singura seara, am trecut de la cultura inalta la cultura mahalalei romanesti. De la acordurile Vienei la cele din cartierele rau famate. Iar daca asta nu e o ironie teribila a vietii, atunci nu stiu ce e.

Despre incompetenta si raul pe care il face

2011-06-23T02:25:00.000-07:00

Cauza tuturor relelor din Romania este incompetenta. Au devenit exceptii oamenii care isi îndeplinesc atributiile sau obligatiile de serviciu competent. In rest, traim si incercam sa ne facem treaba intr-o mare de incompetenta. Gasesti din ce in ce mai rar oameni care isi fac treaba cu constiinciozitate, cu determinare. In rest, fiecare e atent doar la banii pe care trebuie sa-i primeasca, la cum poate sa-i obtina mai usor si nicidecum la modul in care isi face treaba. Iar acest lucru se vede cu ochiul liber. Ba chiar ne afecteaza pe toti. Pentru ca, in urma unui incompetent se chinuie sa repare doi sau poate trei oameni. Din pacate, nu se poate vorbi despre un singur domeniu afectat de incompetenta, ci de toate domeniile. De fapt, intreaga societate este afectata de acest flagel. In anii ’90, se dadea vina pe comunism, pe faptul ca a viciat profund fiinta acestui popor. Apoi a venit vremea zicalei “Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”. Asa faceam haz de necaz pentru că, desi spunem că ne-am modernizat, Romania a ramas tot un stat etatist, unde toata lumea e platita la fel, adica prost. Nu intereseaza pe nimeni cat munceste un om, ci daca nu cumva este platit mai bine decat altul. Adica, o alta abordare a zicalei “Sa moara si capra vecinului!”. In anii 2000, am sperat cu totii ca va fi altfel. Ca lucrurile se vor imbunatati, insa nu a fost asa. Ba chiar mai rau. Incompetentii au făcut scoli, au invatat si posibilitătile de inavutire si au fost promovati in functii dintre cele mai inalte. In 2011 ii regasim mai puternici si mai odihniti. Si poate nu ne-ar deranja atat de tare daca nu ne-am lovi de incompetenta lor in fiecare zi. Un timp am crezut ca incompetenti sunt doar in sectorul public (si, Slava Domnului, sunt multi !), insă si acest mit a fost daramat atunci cand am vazut ca nici sectorul privat nu este neaparat mai bun. Mai sunt poate cateva companii multinationale in care primeaza competenta. In rest, insa, lucrurile sunt la fel. Asadar, lucrurile sunt clare. Romania nu va fi altfel decat o stim decat atunci cand peste tot va prima competenta. Cand vom scapa de etatismul acesta tamp si vom plati adevarata competenta. Pana atunci nu se va schimba nimic fundamental. Societatea romaneasca va fi aşa cum o stim din ultimii 21 de ani. Ba chiar de dinainte.

Lipsa comunicarii dauneaza grav fotbalului

2011-06-21T07:21:00.000-07:00

Daca as fi patron de echipa de fotbal sau presedinte, primul om pe care l-as angaja ar fi omul care sa se ocupe de comunicare. Ofiterul de presa, cum i se spune in limbaj fotbalistic. Nu l-as numi asa, insa ar fi primul angajat al echipei.
Aceasta idee are o motivatie de logica simpla. Fotbalul este un fenomen social, iar un fenomen social are nevoie de expunere publica, de prezenta in spatiu public. La echipele de fotbal din Valea Jiului, ajunse in campionatul judetean, din pacate, acest om lipseste. Ziaristii specializati pe sport trebuie sa sune presedintii, antrenorii sau alti oameni din asa-zisul staff al echipei. As spune ca se face o comunicare urechista. Chiar si la Jiul, care a fost o echipa mare.
Poate aparent comunicarea nu are legatura cu performanta sportiva. De altfel, Jiul a ratat sansa sa intre in Liga a III-a. Insa cele doua au o foarte mare legatura. O buna comunicare realizeaza cel putin doua lucruri: aduce un plus de ambitie jucatorilor si atrage suporteri la stadion. Orice echipa nu-si doreste jucatori supermotivati, iar, la meciurile de acasa, suporterii sa umple stadionul. Evident, comunicarea nu tine loc de salarii. Insa este un factor benefic in viata echipei. Mi-a ramas in minte un titlu din Jurnalul Vaii Jiului de acum cativa ani, cand la un joc al Jiului se inregistrasera 88 de spectatori platitori. Iar echipa era in Liga a II-a.
Lipsa comunicarii dinspre echipele de fotbal catre suporteri si-a aratat consecintele in nenumarate randuri, insa nimeni nu pare sa invete aceasta lectie. De aceea aceasta stare de fapt, coroborata cu altele au facut un rau enorm fotbalului din Valea Jiului si de aiurea.
Si ce e si mai trist este ca nici nu se intrevad sanse de imbunatatire.

Colegiul Tehnic “Mihai Viteazul” a castigat “Teen Fest” Hunedoara

2011-05-19T08:31:00.000-07:00

Prima editie a “Teen Fest” in judetul Hunedoara a demonstrat suprematia elevilor din Valea Jiului in fata celor din zona Devei. Dupa ce au castigat faza grupelor desfasurata la Petrosani, elevii de la Colegiul Tehnic “Mihai Viteazul” din Vulcan au castigat si faza pe judet. Ei au surclasat si liceele din Deva, la fel cum au facut-o si la Petrosani.

Daca locul I a revenit liceului din Vulcan, locul II a fost ocupat de Colegiul National „Traian Lalescu” Hunedoara , iar cel de-al treilea loc i-a revenit Colegiului Tehnic „Dimitrie Leonida” din Petrosani. Carora le transmit, de asemenea, felicitari. Abia pe locul IV s-a clasat un liceu din Deva. Elevii din Vulcan au fost la un pas de a nu participa. Eu am insistat pe lângă directoarea Malvine Socaci ca elevii sai sa participe la "Teen Fest". Am chemat mai multe licee, insa unii m-au ignorat superior. Asociaţia “Niloran”,pe care o prezidez, a fost partener al Asociatiei Educatio pentru “Teen Fest” Hunedoara.

Elevii colegiului vulcanean vor participa la finala regionala care va avea loc la Arad, in 3 iunie, si la care vor participa şi castigatorii din judetele Bihor si Arad.

Felicitari!!!

Avem tineri extraordinari. Cum procedam?

2011-05-09T23:53:00.001-07:00

Creativitatea a fost intotdeauna un atribut al tineretii. Mi-am reamintit acest lucru la sfarsitul saptamanii trecute, cand impreuna cu Asociatia Educatio din Arad, am adus cateva sute de tineri intr-o competitie in care se urmarea cultura generala, dar si calitatile artistice, sportive si spiritul de echipa. Pentru prima data in Valea Jiului si in judetul Hunedoara, "Teen Fest" ne-a dovedit tuturor ca avem tineri exceptionali. Iar daca vreti sa stiti cine a castigat, va pot spune ca, cei mai buni din Valea Jiului au fost elevii Colegiului Tehnic "Mihai Viteazul" din Vulcan.
Tot de la Vulcan a venit si o alta surpriza placuta. De Ziua Europei, elevii din noua clase de la aceeasi institutie de invatamant, de la a IX-a si pana la a XI-a au reprezentat cate o tara din Uniunea Europeana. A fost un regal de originalitate, spontaneitate, talent si umor. A fost ceva extraordinar. Tinerii s-au distrat muncind si au reusit sa obtina si un rezultat excelent.
Cu siguranta, astfel de momente ar trebui sa fie mult mai dese. Tinerii pe care i-am vazut la "Teen Fest" se vor mai intrece in finala judetului Hunedoara, insa nu este suficient. E nevoie de mai mult pentru a le dezvolta creativitatea. De mult mai mult. Iar aici trebuie sa-si dea mana toata lumea. De la ONG-uri la administratie, de la profesori la cei mai tineri din tineri.
Cand aceste eforturi vor deveni rutina, iar creativitatea si originalitatea nu vor mai fi surprinzatoare, Valea Jiului va fi alta, noi vom fi altii, iar societatea romaneasca ii va sufla in ceafa celei britanice.
Insa pana atunci mai e mult. Depinde insa de noi. De fiecare.

Adio, Vochitoiu!

2011-05-09T23:35:00.000-07:00

Cateva saptamani a durat televovela excluderii fostului presedinte al PSD Petrosani, Haralambie Vochitoiu, insa, in cele din urma s-a finalizat cu un rezultat normal. Ar fi putut conducerea PSD sa treaca peste toate evidentele si sa-l repuna in scaun pe omul care a compromis ideea de politica? Categoric nu. Nu putea sa arunce la gunoi toti membrii care inteleg sa faca politica legal pentru a-l lasa in fruntea bucatelor pe omul care a inteles sa faca politica in cel mai murdar mod posibil.
Orice om cu capul pe umeri si o bruma de onoare ar fi plecat imediat ce Biroul Permanent Judetean a luat decizia de excludere. Nu insa si Vochitoiu. Fie si numai pentru acest lucru si nu cred ca ar mai fi putut continua. Insa, a vrut sa fie un caz special pana la capat. Si i-a iesit.
Daca s-ar tine de cuvant, am putea spune ca politica din Valea Jiului a scapat de cel mai rau exponent al sau. Insa, este aproape cert ca, nu peste multa vreme il vom regasi intr-o alta formatiune politica. Adica in UNPR.
Ramane insa un fapt evident. Cel care a vrut sa perverteasca politica pentru a se inscauna fanariot peste ea a fost aruncat din sa tocmai in afara ei. Iar acum, toata constructia din jurul numelui sau se va prabusi ca un puzzle. Se vor duce si milioanele de euro cu care isi cumpara aplaudaci si jeep-urile si firmele. Pentru ca toate au fost construite si legate cu cordonul ombilical al apartenentei la lumea politica si la influenta acesteia. De acum gata.
Ii vor mai ramane finantatori fideli cei din tagma lui Ilie Paducel si altii ca el, insa nimic nu va mai fi cum a fost.
Prin urmare, ne luam adio de la Vochitoiu! De acum va fi altceva.

Tigania romneasca vs. civilizatia europeana

2011-05-01T07:42:00.000-07:00

Nefericita a fost decizia maimarilor Bisericii Ortodoxe Romane de a pune slujba de canonizare a fostului staret al Manstirii Lainici, Irodion, in aceeasi zi cu beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea. Atat de nefericita incat a facut si mai vizibila diferenta de civilizatie din romani si alte popoare.
In timp ce la Vatican sute de mii de oameni au asistat smeriti la slujba de beatificare, in Piata San Pietro, la Lainici, romanii s-au calcat in picioare, s-au imbrancit si, aproape sigur, chiar s-au injurat pentru a fi mai aproape de moastele celui care devenea sfant. La noi smerenia a fost transformata in invalmasala, credinta in habotnicie, iar manastirile, si in special cea de la Lainici, in fortarete opulente ale bogatiei intr-o tara in care sunt foarte multi oameni saraci.
Revenind la timing, cu siguranta Irodion s-a facut remarcat cu ceva in viata sa, insa sunt 100% sigur ca nu are nici 5% din anvergura pe care a avut-o Ioan Paul al II-lea, omul care a trait in timpul vietii noastre si care a fost cel mai aproape de ideea de sfant. Si inca n-a fost facut sfant - insa Irodion, da. Desi suntem ortodocsi, cred ca Patriarhul BOR Daniel ar fi trebuit sa fie la Vatican, a fost insa ministrul de Externe. Si tot n-ar fi fost un gest pe masura vizitei Papei in Romania, in 1999.
Diferentele sunt colosale. Si cred ca nu ne-am evidentiat cu nimic pozitiv, programand in ziua in care o lume intreaga urmarea beatificarea Papei, canonizarea Sfântului Irodion, care va fi sarbatorit insa pe 3 mai. Cu siguranta, n-ar fi fost mai putin sfant daca ar fi fost canonizat in ziua in care se va sarbatori.
Dar noi trebuie sa iesim in evidenta. Chiar si cu ceva urat neoportun si de un mare prost gust. Am pus inca o data tigania romaneasca fata in fata cu civilizatia europeana.
Chiar daca suntem membri ai Uniunii Europene, suntem inca departe de a fi europeni.
Nu ne ajuta deloc nici Ortodoxia. Am putea sa invatam multe de la catolici.
Cand o vom face?

Purtator de cuvant

2011-04-15T06:03:00.000-07:00

Primarul municipiului Petrosani, Tiberiu Iacob-Ridzi, m-a desemnat, saptamana aceasta, purtator de cuvant al Primariei Municipiului Petrosani.
Pentru mine este o onoare si un pas inainte in cariera de comunicator pe care mi-am dezvoltat-o in ultimii ani. Din acestă postura, obiectivul meu principal este sa consolidez pozitia de lider comunicational a Primariei Municipiului Petrosani in Valea Jiului. Doresc sa informam publicul in mod pertinent si avizat, astfel incat orice observator al activitatii administratiei publice locale sa fie bine informat si sa cunoasca pozitia noastra vizavi de diverse stari de fapt.
Cu siguranta, experienta mea de ziarist din ultimii aproape unsprezece ani imi va fi de un real folos, poate mai mult decat ceea ce stiu despre comunicare si despre ce trebuie sa faca un bun comunicator. De asemenea, ultimii aproape trei ani in care am descoperit multe dintre specificitatile unei institutii publice cred ca ma vor ajuta.
La un asfel de moment se cuvine sa le multumesc celor care au crezut in mine, in special primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, celor care mi-au deschis orizontul stiintei comunicarii, iar aici un loc de frunte il ocupa Cristina Mitrica, familiei si prietenilor mei. Se cuvine sa ma gandesc si la cei care nu mai sunt printre noi, dar care, de acolo de sus, sunt singur ca imi urmaresc evolutia. Si nu pot sa nu-l amintesc pe cel care va ramane vesnic prietenul meu, Lucian Iancu.
Nu voi inceta sa citesc despre comunicare, sperand sa gasesc suficient de mult timp pentru a face acest lucru, la fel ca pana acum.
Imi doresc sa fiu sanatos si sa pot sa ma achit cu brio de noile mele indatoriri.
Doamne ajuta!

Exclus din PSD, Vochitoiu se agata de scaun

2011-04-13T11:09:00.000-07:00

Exclus din PSD, printr-o decizie fara echivoc a liderilor judeteni ai PSD, Haralambie Vochitoiu spera sa fie salvat de la Centru. Confruntat cu cea mai drastica sanctiune care se putea lua impotriva sa, el il asteapta la Petrosani pe secretarul general Liviu Dragnea, care, spera el, sa rastoarne decizia luata la judet. Faptul ca Vochitoiu se agata de scaun nu cred ca surprinde pe nimeni, el dovedind de-a lungul anilor ca ar face orice sa ajunga si sa se mentina sef. Orice om care are o bruma de onoare ar fi demisionat si nu ar fi asteptat ca scandalul sa se intinda atat de mult. Dar el nu va face acest lucru niciodata. Va astepta ca verdictul dat de judet sa fie confirmat de Dragnea &Co. Si cel mai probabil ca va fi. Daca este un secretar general adevarat, liderul de la Bucuresti nu va putea ignora faptele care au dus la excluderea fostului sef al PSD Petrosani.
Despre prestatia acestuia din urma nu se mai poate spune nimic. Poate doar un vechi proverb romanesc:”Cine sapa groapa altuia cade singur in ea”. Iar acesta se adevereste daca ne amintim de cazul Valentin Fulger, pe care Vochitoiu a vrut cu orice pret sa-l dea afara din partid. Si l-a dat. Chiar de mai multe ori. Ironia sortii a facut ca, ani de zile mai tarziu, Vochitoiu insusi sa fie dat afara din partid. Prin urmare, poate e adevarat. Nicio fapta rea nu ramane nepedepsita.

Vochitoiu a fost exclus din PSD

2011-04-10T02:14:00.000-07:00

A venit si certificarea ca tot ceea ce eu, Jurnalul Vaii Jiului sau alte organisme de presa am aratat, in ultimii ani, despre Haralambie Vochitoiu nu poate fi trecut cu vederea. Vochitoiu a fost exclus din PSD de Biroul Executiv Judetean al PSD Hunedoara cu un vot zdrobitor. Decizia a fost luata intai la Bucuresti, de catre liderii de la varf ai PSD. S-a confirmat astfel faptul ca dezvaluirile aparute in Jurnalul Vaii Jiului, comportamentul sau dictatorial si gestionarea banilor membrilor in interes personal nu pot fi acceptate in PSD, asa cum nu pot fi acceptate nici in societate. Vochitoiu s-a crezut ani de-a randul un mic Dumnezeu. A ocupat functii inalte la nivelul organizatiei judetene si in organizatia din Petrosani a PSD. A demarat un proiect de mafiotizare a organizatiei, punanadu-si oameni cumparati in functii politice, astfel incat sa nu poata fi inlaturat prin alegeri. A vrut sa extinda mafiotizarea la nivelul intregii politici locale, insa societatea civila si membrii organizatiei pe care o conducea n-au mai suportat. Este o victorie a bunului simt impotriva dezmatului public, a oamenilor simpli impotriva imbuibatilor care s-au cocotat in fruntea unor structuri pe care le-au muls ani de zile, este o victorie a comportamentului decent impotriva arogantei si o victorie a normalitatii impotriva mafiotizarii.
Pana la organizarea alegerilor, organizatia PSD din Petrosani va fi condusa de Sorin Vasilescu, prim-vicepresedintele Organizatiei Judetene.
Cu siguranta, politica din Valea Jiului va fi mult mai curata fara Vochitoiu.

Doi primari de orase nu mai sunt primii in optiunile alegatorilor

2011-04-05T05:40:00.001-07:00

Am o informatie. Ce sa fac cu ea? Unii ar spune sa nu fac nimic. Sa o tin pentru mine. Cei mai multi ar vrea insa sa o afle. Asa ca o pun pe blog. Sa o citeasca toti cei interesati. Ea suna cam asa: doi primari de orase din Valea Jiului nu mai sunt primii in optiunile alegatorilor din orasele lor. Ce ascunde, de fapt, aceasta informatie? O premisa ca, in 2012, in cele doua orase s-ar putea produce o schimbare la nivelul conducerii administratiilor locale. Spre deosebire de 2008, cand toţi primarii au fost reconfirmati in functii. Evident, o astfel de situatie nu e nici pe departe definitiva si nimic nu garanteaza ca lucrurile vor sta asa si in momentul alegeriilor de peste un an. Este insa o stare de fapt care ar trebui sa produca ingrijorare in anumite tabere si euforie in altele. Toate taberele insa trebuie sa vada in acesta informatie un indemn serios pentru a incepe constructia unei strategii care sa mentina acesta situatie sau sa o imbunatateasca.

"Hotul striga hotii"

2011-03-20T00:42:00.000-07:00

Mult adevar mai contin zicalele romanesti. De exemplu zicala "Hotul striga hotii". Cel prins cu mata in sac cauta intodeauna sa scape, strigand ca altii sunt hotii. Asa stau lucrurile si cu dezvaluirile facute saptamana trecuta de Jurnalul Vaii Jiului. Am demonstrat cu document ca presedintele PSD Petrosani, Haralambie Vochitoiu, i-a inselat pe membrii organizatiei pe care o conduce. Evident, in beneficiul propriu. Un beneficiul de miliarde. Prins, Vochitoiu a recunoscut autenticitatatea documentului, insa ma acuza pe mine că i-am furat agenda. Un veritabil "hotul striga hotii". Dincolo de penibilul declaratiei sale, mentalitatea de interlop a presedintelui PSD Petrosani se face simtita tot mai des. De la tinerea unei evidente exacte a banilor colectati si, probabil, la sumele mari de bani tinute in locuri secrete pentru zile negre. De fapt, omul asta a ajuns sa nu mai stie ce e adevarul, corectitudinea si legalitatea. Biografia lui este atat de patata incat seamana mai mult cu un dalmatian, decat cu un politician. Credibilitatea sa a ajuns sub zero, iar in toata acesta avalansa nu poate gandi nicio strategie mai coerentă decat "hotul striga hotii". Atat poate. El n-a fost in stare in viata lui sa castige corect o competitie. Si-a eliminat sau si-a tras pe linie moarta toti adversarii. A calcat pe cadavre (poate chiar si la propriu) pentru a se cocota cat mai sus pe scara sociala. Si-a eliminat din organizatie finul (omul pe care l-a dus la altar si i-a botezat copilul), fostul primar, profesori universitari si orice om care, pe mintea sa, ar fi putut ridica, la un moment dat, capul si i-ar fi putut lua locul. Ani de zile am asistat la mafiotizarea acestui om. Si poate n-ar fi fost atat de grav daca principala sa preocupare n-ar fi fost sa mafiotizeze organizatia politica pe care o conduce si pe care, cu ajutorul ratiunii oamenilor corecti din PSD Petrosani, n-o va mai conduce mult timp. Si-a pus slugile in conducerea organizatiei si si-a angajat aplaudaci. Obiectivul sau a fost sa mafiotizeze politica locala astfel incat el sa se proclame rege al mafiei si sa duca un trai de nabab. Partea cu traiul de nabab poate i-a iesit, insa mafiotizarea organizatiei PSD si a politicii petrosanene nu. Mentalitatea insa i-a ramas, la fel si singura strategie: "hotul striga hotii".

Sentimentul ca e posibil orice

2011-01-30T05:08:00.000-08:00

O gluma celebra spune ca nu America este tara tuturor posibilitatilor, ci Romania. Chiar daca la inceput pare superficiala, luata mai in amanunt chestiunea se dovedeste perfect adevarata. Atat in sens pozitiv, cat si in sens negativ. As lua o stire politica mai noua. Cine se gandea ca Daniel Raducanu va fi reconfirmat in functia de primar al comunei Baru Mare, dupa ce si-a dat demisia din functie. Orice roman rezervat n-ar fi spus ca e imposibil, ci ca orice e posibil. Si s-a dovedit ca e. A castigat alegerile. Oamenii sunt concediati aproape in fiecare zi deşi legea ii apara pe multi dintre ei, pentru ca orice e posibil. Daca intri cumva in mecanismele justitiei, traiesti zi de zi cu sentimentul ca desi ai dreptate sau esti nevinovat, orice e posibil. De fapt, acest sentiment ca orice e posibil ne guverneaza viata. Pentru omul de rand, ori ce e posibil in sens negativ. Cine s-ar fi gandit ca se va taia un sfert din salariile bugetarilor? Cine s-ar fi gandit ca pensiile vor fi impozitate si ca se va percepe CAS? Cine s-ar fi gandit ca se va discuta in liniste despre inchiderea minelor? Raspunsul e unul singur: orice e posibil. Chiar si aceste lucruri, insa si altele mult mai rele. Pentru potetentati, aceasta sintagma are alta insemnatate. Orice e posibil pentru ei, pentru bunastarea lor, pentru problemele lor. Nimic nu-i poate atinge. Nici legea. Nici sanctiunea opiniei publice. Nimic. Pot fura, pot confisca banul public fara ca nimeni sa se sesizeze, se pot ascunde sau chiar merge liberi pe strada. Pot face orice. De ce? Pentru ca sentimentul lor cel mai puternic este puterea pe care o au si care face ca pentru ei orice sa fie posibil. In sensul bun. O tara in care orice e posibil este o tara primitiva, o tara fara reguli, fara lege şi fara institutii adevarate. Iar in Romania orice este cu siguranta posibil. Concluzia o tragem in fiecare zi.

Speranta si eforturi pentru un an mai bun

2010-12-31T03:27:00.000-08:00

Se incheie un an. Inca unul dintr-un sir nu prea stralucit. Ba chiar lipsit total de orice stralucire. Un an destul de greu pentru majoritatea oamenilor, insa un an in care Valea Jiului a inceput sa mai recupereze decalajul fata de lumea civilizata, de orasele dezvoltate. Sigur, mai sunt multe lucruri de facut, enorm de multe, insa inceputul e promitator. Ce va fi insa la anul?, este intrebarea care se afla in mintea fiecaruia. Pentru ca asa cum merg lucrurile acum, nimic nu este sigur. Poate fi mai bine, insa poate fi si mai rau. Un scenariu optimist este dadator de speranţa, insa unul pesimist este de-a dreput catastrofal pentru multe familii. Dezvoltarea infrastructurii este un lucru extraordinar, poate se deschide odata poarta, astfel incat sa vina si investitorii multasteptati. Cu siguranta, va trebui sa incepem sa lucram si la dezvoltarea mentalitatii noastre, iar acest proces va fi mai complicat si mai indelungat decat orice lucrare de infrastructura. Fara acest efort, Valea Jiului va trebui sa mai astepte pana la o modernizare totala. Si nu putin. In acest moment, pasii spre acest obiectiv sunt destul de modesti. Vor trebui grabiti si mariti, astfel incat Valea Jiului sa se poata transforma intr-un mic paradis, in care oamenii sa traiasca bine si sa fie fericiti. Ne-a ramas speranta, asa cum spuneam mai sus, insa ea trebuie insotita de eforturi consistente. Chiar daca multe dintre deciziile cresterii nivelului de trai nu depind de noi, nici macar de autoritatile locale, efortul nostru, al fiecaruia trebuie sa fie insemnat. Este foarte probabil ca va fi. Pentru ca situatia ne va impinge pe fiecare sa facem mai mult. Mult mai mult. Atat cat va fi nevoie pentru a putea sa ne ducem traiul într-o perioada de austeritate, in care prosperitatea ramane doar un deziderat. Unul nu prea apropiat. Dar sa nu ne intristăm. Sfarşitul unui an si inceputul altuia sunt momente de sarbatoare, de veselie. De aceea va urez sa aveti un un an nou cu bucurii si realizari.
La multi ani!

Mediul universitar romanesc geme de popi

2010-12-21T08:44:00.000-08:00

Nu incape niciun dubiu ca mediul universitar romanesc este foarte bolnav. De fapt, insusi presedintele Traian Basescu a vorbit, in ultima sa conferinta de presa, despre putreziciunea din sistemul de invatamant romanesc, in special in cel universitar. Oameni de calitatea lui Emil Pop, rectorul Universitatii din Petrosani, au luat în stapanire multe universitati din tara. Ei au opacizat cat au putut transparenta acestor institutii de invatamant, trasformandu-le in adevarate feude. Un exemplu este Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti, unde rectorul Vlad Ulmanu a instaurat un sistem de furnizare a informatiilor blocat. Asa se face ca o cerere pe Legea accesului la informatiile de interes public (544/2001) remisa universitatii amintite in data de 25 octombrie n-a primit niciun raspuns pana in ziua de azi. Am dorit sa aflam care este situatia doctoranzilor petrosaneni din proiectul POSDRU realizat de cele doua universitati. Ne-a fost insa imposibil. Este foarte probabil ca, rectorul Ulmanu nu este cu nimic mai breaz decat colegul sau Pop de la Petrosani. Altfel nu putem traduce lipsa de interes fata de lege a universitatii din Ploiesti.

Pleduarie pentru libertatea de expresie

2010-11-14T07:17:00.000-08:00

Societatea romaneasca a inceput sa manifeste o toleranta tot mai scazuta fata de libertatea de expresie, fata de libertatea cuvantului. Orice parere care iasa din curentul zilei este aproape oprimata. Nu se mai poate spune ca nu esti de acord cu ceva, pentru ca imediat cineva va sari si va incerca sa-l opreasca pe care care a indraznit sa iasa din pluton. A inceput sa ne placa sa auzim un singura idee, un singur punct de vedere. Oricine sustine o parere care nu se incadreaza in linia stabilita trebuie eliminat cu orice pret. O astfel de mentalitate este foarte periculoasa. Ingradirea libertatii cuvantului este foarte periculoasa pentru democratie. Vrem sa ne intoacem inapoi in anii in care toti trebuia sa-l laudam pe conducatorul iubit? Vrem sa ne muscam iar buzele in momentul in care vrei sa spui ca lucrurile stau rau? Dupa cum arata lucrurile, spre asta ne indreptam. Si inca cu pasi mari si grabiti. A ajuns sa fie interzis sa spui ca nu ti-a placut Adrian Paunescu, pentru ca majoritatea televiziunilor l-au considerat un mare poet. A devenit marginal sa spui ca guvernul face greseli, iar multi dintre cei care il critica sunt deja desantati. In sectorul audiovizual lucrurile sunt si mai mai periculoase. Orice expresie mai tare sau o opinie discordanta este sanctionata imediat de Consiliul National al Audiovizualului. A mai ramas presa scrisa, in care oamenii isi mai pot exprima opiniile, insa lipsa de toleranta fata de o opinie contrara este foarte mare. Este suficient sa deschizi forumurile ziarelor ca sa intelegi, ca radicalizarea si intoleranta sunt deja mari probleme ale acestei societati. Vreau sa pledez ferm pentru libertatea de expresie, pentru libera circulatie a opinilor fara niciun fel de ingradire (cu exceptia celor care indeamna la violenta). Doar asa putem vorbi despre democratie, despre libertate. O singura opinie care sa se auda in spatiul public, fie ca este a televiziunilor, a guvernului sau a oricui altcuiva este foarte periculoasa. E nevoie de pluralism. Iar pentru asta trebuie sa se auda mai multe opinii.

Al doilea fel de modernizare a Vaii Jiului

2010-10-18T07:17:00.000-07:00

Procesul de modernizare a Vaii Jiului se desfasoară pe doua paliere. Pe de o parte, infrastructura, cu tot ce presupune acest termen, trebuie modernizata. Acest proces a demarat si se afla intr-o desfaşurare continua, fiind foarte amplu. Pe de altă parte, este vorba despre modernizarea mentalitatilor locuitorilor acestei zone. In acest sens, in ultima perioada am realizat două actiuni de schimbare a mentalitatilor existente in Valea Jiului. Este vorba despre proiectul Asociatiei Niloran “Participare pentru comunitate”, care si-a propus sa creasca gradul de interes al tinerilor fata de participarea publica, de mecanismul de luare a deciziilor la nivelul comunitatii. Proiectul s-a terminat, iar rezultatele sunt mai mult decat favorabile. Un alt proiect imbucurator este debutul primei campanii de constientizare din istoria Vaii Jiului. Ea a debutat in scolile din Vulcan si se refera la colectarea selectiva a deseurilor. Aceste doua proiecte sunt punctele de plecare ale marii reforme a mentalitatilor locuitorilor acestei zone. Cand cetatenii vor fi interesati de deciziile care se iau la nivelul comunitatii, iar deseurile nu vor mai fi aruncate de-a valma, ci vor fi colectate selectiv si reciclate, atunci primul pas spre modernizarea mentalitatilor va fi fost facut. Nu este singurul pas care trebuie facut. E nevoie de multi altii, insa e important ca procesul sa fie inceput odata si-odata. Iar Valea Jiului va fi cu adevarat modernizata abia atunci cand cele doua reforme, cea a infrastructurii si cea a mentalitatii vor fi fost incheiate.
Pana atunci, insa, mai trebuie sa curga multa apa pe Jiu.

Universitatea lui Pop este apeciata in Uzbeckistan si Turkmenistan

2010-10-13T10:43:00.000-07:00

Dupa ce anul trecut, rectorul Emil Pop sustinea ca “Universitatea din Petrosani are relatii cu peste doua universitati din Europa”, anul acesta lucrurile sunt vizbil mai bune. Conform aceleiasi surse, Universitatea este foarte apreciata în Uzbeckistan si Turkmenistan, de unde au venit solicitari de colaborare. In ritmul acesta, anul viitor se vor pune bazele unor colaborari cu Irak, Pakistan si Afganistan, totul pentru a incununa prezenta in trecut a rectorului Pop. Pentru ca, tot conform spuselor sale, schimbarea mentalitatii (care, daca nu stiati, e obiectivul lui) se va produce prin vizite in tarile amintite, la Petrosani urmand a fi pregatiti viitori combatanti Al Queda. Caminele vor fi transformate în cazarme, amfiteatrele în moschei, iar laboratoarele in simulatoare de razboi.
Asta da viitor stralucitor!

Demersul de imagine al rectorului Pop a esuat lamentabil

2010-10-04T06:09:00.000-07:00

O data pe an are si Emil Pop, rectorul Universitatii din Petrosani, o idee. Si aceea esueaza. Asa au stat lucrurile si in ce priveste deschiderea anului universitar, care a avut loc astazi. In zadar a incercat Pop sa-si spele imaginea sifonata, invitandu-l pe Episcopul Devei si Hunedoarei, PS Gurie, ca acesta n-a venit. Probabil, cineva din cabinetul inaltului prelat a dat o cautare pe google pe numele rectorului Pop. Rezultatul i-a ingrozit, iar recomadarea a fost ca Episcopul sa nu-si haina preoteasca, spaland imaginea celui care l-a invitat. A trimis totusi un reprezentat, in persoana preotului Vasile Vlad. Insa orice specialist poate spune ca, de fapt Pop&Co. au primit o binemeritata palma. Cat despre iertarea vesnica, ce sa mai vorbim.
Acest lucru nu l-a impiedicat pe rector sa faca o paralela desantata intre Universitatea din Petrosani si Biserica Ortodoxa Romana. De altfel, intregul discurs a fost elucubrant, trecand de la una la alta intr-o prestatie aiuritoare. Dezacorduri si laude de sine fara noima au curs peste douazeci de minute spre disperarea audientei. Si cum esecurile se tin lant de seful Templului Ipocriziei Academice,iar lui ii place sa se dea mare, a tinut sa ne arate tuturor celor prezenti cat de prost poate vorbi un om limba engleza (si fostul presedinte Ion Iliescu ar fi fost invidios). Totul a culminat cu invitatia facuta prefectului judeţului Hunedoara de a lua cuvantul, spunand "il invitam pe domnul prefect sa ne spuna alocutiunea sa". De ce dovada mai evidenta ca de la an la an in mintea rectorului Pop cresc doar laudele si deloc vocabularul limbii romane mai e oare nevoie? Astazi, rectorul Emil Pop si-a mai dat singur cel putin o palma, insa a dat-o si Universitatii din Petrosani, din oricine ar fi compusa ea.

Un episcop pentru linistea rectorului Pop

2010-10-03T08:13:00.001-07:00

Va mai aduceti aminte de rectorul Universitatii din Petrosani? Oricare ar fi raspunsul vostru, sa stiti ca e bine merci in postul platit regeste, de unde nu mai plange in hotote de grija oamenilor saraci. Se crede insa strateg. Si vrea sa dea lovoturi de imagine. Obisnuit cu ciodarii din dotare, el s-a gandit sa-si cumpere si judecata de pe lumea cealalta. Ca pe lume asta, pare-se, nu-l va intreba nimeni serios de sanatate. Asa ca mintea sa odihnita i-a fatat ideea de a-l invita la deschiderea anului universitar (singurul eveniment notabil al acestei institutii)pe insusi Episcopul Devei si Hunedoarei, PS Gurie. Rolul acestuia este sa sfinteasca matrapaslacurile infaptuite de Pop si ciodarii sai si sa dea un spor de credibilitate acestei institutii care nu reuseste sa mai iasa din zona scandalurilor de presa. Evident, prezenta episcopului nu va trece nebinecuvantata cu niste gafe marca inregistata Pop Emil. Ramane totusi simbolistica prezentei inaltului prelat si anume ca ateismul invatat in vremea comunista nu-i mai ajunge rectorului Pop, cand se gandeste ca pe lumea cealalta nu va fi ca pe lumea asta. Si ca banii sai nu-i vor putea cumpara bunavointa Sfantului Petru.
P.S. In asa hal au ajuns laudele porcoase la Universitatea din Petroani, incat Emil Pop ii invita public pe toti rectorii din Romania sa ia exemplu din programul sau de management. Sunt convins ca inclusiv Andrei Marga, rectorul Universitatii Babes-Bolyai ar putea folosi programul lui Pop, insa doar ca hartie igienica.

Participarea si democratia

2010-09-27T06:06:00.000-07:00

Participarea publica este un concept putin cunoscut si utilizat in Romania. Desi au aparut de cativa ani buni, legile transparentei sunt destul de putin folosite. De fapt, exista o apatie generala fata de mecanismul luarii deciziilor care ne privesc direct. Oricine a fost macar la o dezbatere publica stie ca numarul celor care participa este foarte mic (unul, doi sau trei cetateni). Daca printr-un miracol numarul celor care se aduna la o dezbatere publica este mai mare, cei care vor lua cuvantul vor fi foarte putini. Avem deci o problema. O problema pe care scoala nu poate sa o rezolve, iar familiile au de rezolvat probleme care tin de supravietuirea zilnica. Asadar, problema ramane in sarcina societatii civile, care va trebui sa faca proiecte care sa creasca gradul de implicare a cetatenilor in luarea deciziilor. Asociatia pe care o conduc a depus un astfel de proiect si am tinut o serie de training-uri la care am avut participanti din randurile studentilor Universitatii din Petrosani. Desi noua pentru ei, tema participarii a parut a fi destul de atractiva, mai ales ca tinerii care au participat fac parte dintr-o organizatie neguvernamentala. Acesta a fost primul pas dintr-o mare necesitate de formare. Este insa un inceput de drum care trebuie sa mearga mult mai departe. O societate in care participarea publica este la un nivel destul de inalt este fara indoiala o societate democratica. Una in care participarea publica e un concept vag poate ridica unele semne de intrebare. Asa stand lucrurile, imbunatatirea participarii publice ar trebui sa ocupe un loc important pe agenda publica.

Sondajele, documentarea si rusinea

2010-09-23T04:03:00.000-07:00

Saptamana acesta un confrate a gasit de cuviinta sa scrie despre mine lucruri neadevarate. Evident, fara a se obosi sa-mi dea macar un telefon sa ma intrebe. In opinia sa, pregatirea mea de sociolog ma transforma in omul care face toate sondajele din Valea Jiului. Daca ar fi fost bazata pe realitate, aceasta opinie m-ar fi flatat, insa lucrurile nu stau deloc asa. Prin urmare, sociolog fiind il invit pe mai experimentatul meu coleg debreasla sa se documenteze mai bine inainte de a scrie ceva. Nu de alta, dar cei care il citesc merita sa afle adevarul si nu asocierile sale rauvoitoare. Dincolo de aceste aspecte, ma bucur ca numele imi este atat de strans legat de profesia mea, iar confratele se simte dator sa ma nominalizeze (chiar si cu litera mica).
Sa afle toata lumea ca eu si echipa mea de la Compania de PR facem sondaje, relatii publice, training-uri si multe altele! Iar aceste lucruri nu sunt deloc o rusine, ci dimpotriva o bucurie. O rusine ar trebui sa fie sa scri neadevaruri, dar sunt convins ca nu e cazul.

Universitarii nu sunt doriti in politica

2010-07-19T01:38:00.000-07:00

Putini universitari au facut cariera in politica romaneasca. Foarte putini. In Valea Jiului, exemplele sunt si mai putine. Si ma gandesc, de pilda, la Petru Hodor, fost primar al municipiului Vulcan. Explicatia am gasit-o in modul în care organizatiile politice inteleg sa se raporteze la aceste personalitati.In general, liderii politici simt in ceafa rasuflarea universitarilor pentru ca stiu ca ei,indeletnicindu-se cu profesia de dascal, nu sunt niste minti slabe. Ori acesti lideri nu fac altceva decat sa incerce sa-si conserve puterea cu orice pret. Si cum pericolul cel mai mare vine tocmai de la acesti oameni invatati sa gandeasca, ei sunt izolati si fortati sa plece din politica. Cineva imi reamintea zilele trecute modul in care au fost tratati universiatrii in PSD Petrosani, fie ca au fost rectori sau tineri profesori, ei au fost indepartati unul cate unul. De altfel, exemplul sociologului Valentin Fulger este notoriu. Ce partid responsabil ar azvarli afara un sociolog? As spune chiar ca fiecare partid ar trebui sa aibe un sociolog in conducerea sa pentru a intelege mai bine realiattea in care traim. De curand, am vazut un alt exemplu. La PDL Petrila. Vesnicul primar Ilie Paducel i-a dat un sut in fund universitarului Marius Heljiu. Nu l-a azvarlit din partid, ci din biroul local de conducere, adica din grupul celor care decid actiunile si strategiile (daca or fi avand asa ceva) partidului. Acest mod de gandire a liderilor de partide a dus la politica de astazi. La o politica de un nivel slab, lipsit de vlaga si de vizibilitate. Iar acest lucru ne afecteaza pe toti.

Templul ipocriziei academice

2010-06-22T06:07:00.000-07:00

Asa as parafraza sintagma cu care se lauda mai nou rectorul Universitatii din Petrosani, Emil Pop. De fapt, aceasta ultima gaselnita face parte dintr-o strategie elaborata in biroul sau luxos, probabil la aceeasi masa cu protejatul lui, Dacian Ciodaru. "Ne facem rost repede de un titlu ca sa mai stingem din efectul scandalurilor pe care le-am creat in universitate. Cumparam ziare ca sa ne laude si poate opinia publica va uita cine suntem cu adevarat", si-au spus ei. Zis si facut. Au gasit repede pe cineva la Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior (ARACIS) si si-au facut rost de un certificat de "grad de ridicat de incredere". Apropo, intr-un interviu, Pop mai da o data cu bata in balta, dovedind ca habar nu are cum se cheama institutia care i-a acordat titlul. Toti cei care stiu care este realitatea au ras in hohote. Grad ridicat de incredere la luarea de bani, la vinderea de lucrari, la comisionarea tuturor lucrarilor care se executa, la coruperea profesorilor, angajatilor si a stundetilor. La toate acestea Universitatea din Petrosani are grad ridicat de incredere. Si ar mai fi, insa nu in cele din urma, grad ridicat de incredere la cumpararea functiilor de conducere cu bani si influenta si la promovarea camarilei rectorului Pop in detrimentul oamenilor de valoare. Pentru toate acestea si pentru ca se cred mai desteti decat intreaga opinie publice (avand o inteligenta mediocra)putem considera ca Universitatea din Petrosani nu este un "templu academic".
Este TEMPUL IPOCRIZIEI ACADEMICE!Si asa sa-i ramana numele. Iar ca orice templu si acesta are nevoie de un zeu. Iar ZEUL IPOCRIZIEI nu este nimeni altul decat rectorul Emil Pop. Sa traisca si sa fie venerat in continuare de lacheii sai si urat de toti oamenii care mai au o bruma de minte si o coloana vertebrala inca dreapta.
Strategia ta ipocrita nu face nici doua parale, mult iubite si stimate (cred ca formularea ii e foarte familiara lui Pop) ZEU AL IPOCRIZIEI !

Europa e invadata de TIR-uri

2010-06-02T02:22:00.001-07:00

Orice iesire pe un drum eropean realizeaza o intalnire nedorita intre soferii masinilor obisnuite si TIR-uri. Si asa o tinem in toata Europa. Pe toate autostrazile pe care te deplasesi, cu exceptia acelora (putine)pe care le e interzis accesul. Asa ajungi ca intr-o deplasare care depseste 1000 de km sa fi nevoit sa depasesti mii de tiruri. Senzatia devine,la un moment dat, obositoare. Prin urmare, consider ca se impune luarea unei decizii astfel incat milioanele de TIR-uri care circula pe toate drumurile Europei sa fie oprita. Altfel, vom ajunge ca, in doar cativa ani, deplasarea noastra sa fie imposibila din cauza acestor TIR-uri. Este foarte sigur ca trasportul rutier a luat o atat de mare amploare, incat celelalte moduri de a transporta marfa sunt in mare suferinta. Poate n-ar fi deloc lipsita de sens o implicare a Parlamentului European, care sa adopte o lege in acest sens.Oricum ar fi, o decizie trebuie luata cat mai curand.

In memoriam Lucian Iancu

2010-05-23T07:06:00.001-07:00

Se spune ca Dumnezeu ii cheama repede la el pe oamenii buni, pe care ii iubeste. Asa s-ar putea caracteriza pe scurt povestea lui Lucian Iancu. Un tanar exceptional, cum putini mi-a fost dat sa intalnesc. Integru, hotarat, pertinent in tot ce spunea sau facea. Un om a carui cariera incepuse promitator si caruia ii prevazusem un viitor stralucit. Ma mandream ca este prietenul meu. Mergeam bucuros la orice intalnire cu el, in orice oras m-as fi aflat. Discutam des politica si tot ce tinea de ea si speram sa ajungem sa aveam un cuvant greu de spus in ea. Destinul insa nu i-a fost favorabil. Desi avea toate calitatile pentru a deveni "om mare", cum se spune in popor, n-a mai apucat sa faca aproape nimic din ce si-a propus. Au fost in calea lui o sosea uda, un camion si o masina mai putin sigura. Avea 27 de ani.
Ca un facut, inainte de tragicul eveniment ne-am vazut si am vorbit mai des. Acum privind in urma, parca ne-am fi luat ramas bun.
Ne-am cunoscut in vara lui 2004, la o scoala de vara. Au fost suficiente 10 minute dupa ce ne-am intalnit sa devenim prieteni, sa ne apreciem si stimam reciproc. Avea un magnetism care poate fi invidiat de orice politician de prim rang. Era imposibil sa nu-l placi. Era jovial, deschis, glumea des, dar era si serios cand trebuia. Ma bucuram teribil cand ii vedeam numele scris pe ecranul telefonului. De cand am aflat insa de tragedia sa sunt trist pentru ca stiu ca numele sau nu va mai aparea pe telefonul meu niciodata. Ca nu voi mai putea rade cu el si nici macar nu ma voi mai putea intalni vreodata cu el.
Odihneste-te in pace, prietene!

Rector in functie, ofer servicii de agent electoral

2010-05-16T23:32:00.000-07:00

Il stiti pe agentul electoral Emil Pop, printre altele si rector al Universitatii din Petrosani? Ei bine, a fost destituit. Nu, nu din functia de rector! Ci din cea de agent electoral al PSD. Se pare că noul mahar de la PSD, Victor Ponta, n-a mai fost la fel de sensibil la pupaturile in spate ale lui Pop, cum era Mircea Geoana în campania electorala din toamna trecuta. Desi era programata o conferinta de presa cot la cot cu Pop, se pare ca Ponta n-a mai vrut sa stea la masa cu rectorul. S-a consfiintit astfel si ruptura "contractului" de agent electoral al acestuia. Un alt semnal suficient de clar a fost dat de un lider local al PSD, care ]n direct la televiziune a gasit de cuviinta sa demaste smenurile mediatice ale rerctorului Pop, precum si dezmatul pe bani publici pe care il practica la Universitatea din Petrosani.
Asadar, toate organizatiile politice care au nevoie de un agent electoral cu multe titluri, la pachet cu institutii media, pot oricand sa-l caute pe Pop. E disciplinat, stie si cateva vorbe in limba engleza pentru impresie si, desi incaseaza in fiecare luna un salariu urias, poate plange in hohote, in direct la televizor, pe umerii saracilor din Valea Jiului. Aviz dorilor!

Stiri proaste pentru dictatorii de la Universitatea din Petrosani

2010-04-20T06:07:00.000-07:00

N-as vrea sub nicio forma sa fiu in pielea rectorului Universitatii din Petrosani, Emil Pop. In doar cateva saptamani, spre cabinetul lui luxos au inceput sa se abata stirile negative. Mai intai, oamenii din Universitate i-au demonstrat ca lehamitea este mai puternica decat frica si au dat publicitatii un Armaghedon. Obisnuit sa faca tot ce-l taie capul si sa nu i se intample nimic, Pop a mai suferit un soc. Parchetul de pe langa Judecatoria Petrosani s-a autosesizat si a pornit cercetarile privind infractiunile prevazute in documentul denumit Armaghedon. Socul trebuie sa fi fost mare. În mod sigur, rectorul Pop a uitat ca nu mai e pe vremurile cand obliga studentii sa strige: "Traiasca Ceusescu, traisca si partidul" si ii punea sa curete cartofi in beciuri fara sa i se intample nimic. Drumul pana la spargerea dictaturii si a nomenclaturii lui Pop este abia la inceput si nimeni nu poate garanta ca procurorii vor duce cercetarile pana la capat. Insa dictaturile trebuie zguduite de astfel socuri, fie ele si fara forta de a sparge buboiul si a elibera Universitatea de puroiul dictaturii lui Emil Pop. Vor trebui decenii sa uitam ce a facut rectorul Pop si gasca lui din Universitatea din Petrosani. Cum a transformat-o intr-o feuda, in loc sa o pozitioneze drept cea mai importanta institutie din Valea Jiului, care sa aiba un loc foarte important in viata intregii comunitati. Stirea cercetarii lui Pop si a nomenclaturii sale a facut deja inconjorul judetului si al Romaniei. Acesta este semnul ca, cel putin la nivelul imaginii, Pop a pierdut. El va ramane in istoria institutiei pe care a tarat-o in noroi, drept rectorul care a adus coruptia la nivel de virtute academica si singurul rector care a fost cercetat de Parchet. Dovada ca si dictatorii tot pe limba lor pier.

"Nu se poate"

2010-04-06T00:15:00.000-07:00

In Romania, expresia "nu se poate" a facut cariera. Oricine vrea sa faca ceva se loveste, inevitabil, de cineva care sa-i dea acest indemn.
Acest fapt se intalneste, in general, in sistemele marcate de birocratie. Rezistenta birocratilor la schimbare a facut din aceasta expresie un lait motiv. Oricine ar vrea sa faca ceva, sa schimbe in vreun fel situatia existenta va fi lovit cu acest simbol al ineficientei.
Mai grav este ca aceasta expresie face furori si in sistemul public american. In jurul presedintelui SUA exista un aparat al carui principal obiectiv este sa-l blocheze. Au chiar si metode clare pentru acest lucru. Ii fac presedintelui un program care sa cuprinda foarte multe vizite in teritoriu, incearca sa-l epuizeze, incarcandu-i foarte mult programul.
Recunosc ca sunt dezamagit. Credeam ca macar aceasta expresie de blocare este o creatie romaneasca. Se vede insa treaba ca si la lucruri rele americanii ne-au luat-o inainte. Of, of. Ce ti-e si cu americanii astia. Isi au si ei Dorelii lor.

Se sparge buboiul la Universitatea din Petrosani

2010-02-24T08:05:00.000-08:00

De ani de zile spun ca prezenta in fruntea Universitatii din Petrosani a rectorului Emil Pop este catastrofala. Desi am adus argumente pertinente, multa lume se facea ca nu stie despre ce vorbesc. Pana astazi. Cand un ziar a dat glas unui val de nemultumire plecat din interiorul universitatii. Desi nu specifica clar, Armaghedonul (asa cum a fost numit) vorbeste despre lucruri despre care am vorbit si eu de-a lungul anilor (cei care doresc pot verifica). Ascensiunea nepotrivita a lui Dacian Ciodaru si tot clientelismul instituit de Pop nu sunt lucruri atat de noi, insa de data aceasta sunt spuse mai aplicat de oameni din interior. De oameni care ii cunosc pe toti "amicii" lui Emil Pop cu nume si prenume, de oameni care stiu cum alti oameni de calitate au fost aruncati la marginea sistemului doar pentru a face loc lingailor si lacheilor rectorului. O astfel de reactie din interiorul universitatii este asteptata de mult. Ea vine acum ca un semnal ca boala incurabila care cuprinde aceasta institutie de invatamant superior nu este semnalata doar de observatori din exterior. Ci, chiar si oameni din interior, a caror soarta este determinata de Pop si gasca lui, care au curajul sa arate public cum cancerul cuprinde Universitatea din Petrosani. Cu siguranta, cei care au pornit acest tavalug nu se vor opri aici. Vor mai fi armaghedoane. Ceea ce s-a spus astazi este doar o mica parte din gunoiul care este ascuns sub pres de mai marii zilei la aceasta institutie. Semnalarea publica a acestor tehnici trebuie sa fie insa doar primul pas, pentru ca opinia publica nu poate face curatenie. Poate fi insa primul pas spre normalizarea situatiei de catre cei care o pot face. Oricare va fi rezultatul, buboiul de la Universitatea din Petrosani a inceput sa se sparga, iar puroiul va curge mult timp de pe Dealul Institutului.

Hemoragie in PSD

2010-02-24T07:52:00.000-08:00

Nici nu s-a obisnuit Victor Ponta cu scaunul de presedinte al PSD ca a si iesit primul scandal. Dupa ce a vrut sa fie presedintele PSD, Cristian Diaconescu si-a luat campii. Ii era si greu sa ramana. Retragerea sa din competitia pentru sefia PSD s-a facut in urma unui santaj. Este evident. A fost filat, iar dupa aceea i s-a spus clar daca nu te retragi vom face public ceea ce stim despre tine. Nimeni nu doreste sa mai stea la masa cu santajistii. Nimeni nu doreste ca pozitiile intr-un partid sa fie traficate si prin astfel de manevre. Diaconescu este primul dintr-o serie lunga. Procedeul santajului nu s-a folosit doar la adresa sa. Sunt multi alti oameni cu functii in PSD care au trecut prin asa ceva, iar un astfel de semnal dat de un fost pretendent la presedintia PSD poate insufletii pe multi. Dupa alegerile parlamentare de la sfarsitul anului 2008, PNL devenise liderul incontestabil al pierderilor de parlamentari. Acum, poate si pentru ca are mai multi, PSD il va intrece cu mult, iar Grupul Independetilor va deveni tot mai important. Desi a sangerat putin cate putin in ultimul timp, in PSD s-a declansat hemoragia de parlamentari. Intrebarea este daca PSD-ul va ramane un organism puternic sau va fi atat de slabit incat va trece prin momente si mai grele. Ramane de vazut.

Ponta- sansa PSD

2010-02-16T04:19:00.000-08:00

Lupta pentru puterea din interiorul PSD a fost intotdeauna speciala si a avut cateva resorturi notabile. De pilda, Adrian Nastase nu i s-a opus decat rareori lui Ion Iliescu. Mircea Geoana, însă, a facut-o si a reusit sa castige presedintia PSD, in 2005. Acum, Geoana se afla in postura lui Iliescu de atunci, poate doar mai apropiat de majoritatea organizatiilor. Pe de o parte, Nastase ar vrea sa revina la conducere, desi perioada 2000-2004 nu mai e posibila pentru el si poate nici pentru altii, insa nu prea mai e dorit. Miron Mitrea nu are forta necesara castigarii fotoliului de presedinte PSD, iar Cristian Diaconescu e iubit mai mult de presa si opinia publica decat de membrii partidului sau. Mai ramane ultimul intrat in cursa. Victor Ponta, singurul care il poate bate pe Mircea Geoana. E tanar, are si vechime in partid si in politica, e mai carismatic decat actualul presedinte al PSD. Are cateva calitati care il recomanda sa castige congresul de la sfarsitul saptamanii. El este singurul de care se mai pot lega sperantele oamenilor care mai vor sa fie membrii unui PSD modern. De partea cealalta, Mircea Geoana are prima sansa. Cu toate ca, in mod normal, ar fi trebuit sa faca un pas in spate, dupa ce a pierdut alegerile prezidentiale asa cum le-a pierdut. În Romania si, mai ales in PSD, acest model nu functioneaza. El trebuie fortat de catre alti lideri. Iar acum e un moment, poate chiar mai prielnic decat cel din 2005, de a face ca acest model sa functioneze. Nu va fi usor, va fi chiar foarte greu. Insa, exista o sansa. Iar acum sansa PSD este Victor Ponta.

"Succesul este o optiune!"

2010-02-01T04:46:00.000-08:00

Expresia ii apartine trainer-ului James Heidema. Un canadian care calatoreste prin toata lumea pentru a-i invata pe agentii de asigurari cum sa aiba succes. Ii invata cum sa vanda, cum sa ajunga la inimile clientilor. Si o face al naibii de bine. Auzind aceasta expresie, m-am gandit serios. Pot sa aleg sa am succes? E suficient? Expresia lui Heidema are insa si o continuare. "Oamenii care au succes fac acele lucruri pe care oamenii care nu au succes nu le fac in fiecare zi". Continuarea e mult mai explicita. Pot sa aleg sa am succes, facand eforturi pentu asta. Nu pot doar sa aleg sa am succes si dupa aceea gata. Nu mai fac nimic. Ba chiar ma preocup permanent sa am succes. Citesc despre domeniul in care lucrez. Imi imbunatatesc tehnica. Heidema este specialist in comportament si se ocupa in special de domeniul asigurarilor si al vanzarii. Insa definitia pe care a dat-o este valabila in aproape toate domeniile, daca nu chiar in toate. E nevoie insa ca cineva sa o spuna tare si clar pentru a ajunge la cei care cauta succesul. Trainerul canadian ii indeamna pe oameni sa nu mai urmareasca stirile sa nu mai citeasca ziarele care promoveaza negativul. "Esti produsul a ceea ce gandesti", mai spune Heidema. Iar daca te incarci cu lucruri negative, nu poti fi un produs bun.

Vizibilitatea lui Honorius si pretul ei

2010-01-12T06:04:00.000-08:00

Candidatura lui Honorius Prigoana a starnit dezbateri aprinse in PD-L, dar si in opinia publica. Era si normal. Candidand acum, Honorius a capatat o vizibilitate care il poate ajuta, dar ii poate si dauna. Daca ar fi candidat in alegeri generale, atunci vizibilitatea n-ar fi fost la fel de mare. Ar fi trecut aproape neobservat. Nu in totalitate, pentru ca numele Prigoana este de notorietate in Romania. In ce priveste acuzatiile de nepotism, dat fiind ca si Silviu Prigoana este deputat din partea PD-L, acestea mi se par cele mai false dintre toate. N-a mai sarit nimeni in sus cand alti copii de stabi ai politicii romanesti au candidat si au fost alesi. Si exemple sunt multe. Insa dezbaterea privind nepotismul este una falsa in societatea romaneasca. Cate facultati si universitati din Romania sunt conduse de clanuri create prin angajarea copiilor in posturi si specializari identice cu ale parintilor lor? Foarte multe. Insa, pana acum condamnarea acestor practici a fost destul de palida. Ori luptam cu nepotismul din toate domeniile, ori consideram acceptabila o astfel de practica. Personal, cred ca Honorius, ca si orice alt politician care candideaza uninominal, trebuie judecat in termeni de succes si esec. Daca va castiga, alegerea PD-L se va fi dovedit inspirata, iar cariera sa politica va urca si mai sus, iar daca va pierde, blam-ul si rusinea vor fi aruncate asupra lui. Cariera sa politica va intra intr-o perioada de stagnare, insa va continua. Contestarea sa este insa pretul pe care il plateste pentru ca a vrut sa candideze intr-un moment care ii ofera o maxima vizibilitate. Deznodamantul e aproape.

Un nou an, un nou inceput

2009-12-28T22:58:00.000-08:00

Se incheie un an. Un an greu, un an cu doua scrutinuri. Un an cu campanii electorale, cu penibilitati, cu discursuri credibile si incredibile, dar si cu probleme economice dintre cele mai grave. Fara spectacolul electoral, probabil, am fi discutat mai mult de criza economica. Cum insa, noi, romanii, suntem spirite pasionale, ne-am luat cu campaniile cu rezultatele, cu contestatiile si am cam uitat de criza economica. Am uitat si de criza de pe carduri si de cea din buzunare, dar ne-a interesat foarte tare cine castiga alegerile europarlamentare sau cele prezidentiale. Poate este normal, având in vedere ca in Romania o data cu presedintele se schimbă tot. Inclusiv perspectivele politice si cele economice. In 2010, intram intr-o alta perspectiva. Nu mai avem alegeri, insa vom avea un noiam de probleme. In special economice. Specialistii spun ca va fi un an greu, poate chiar mai greu decat cel care se incheie. Politicienii spun ca va fi anul repornirii economiei romanesti. Categoric, ramane sa vedem. Mai ales ca o data cu noul an, porneste la munca si un nou guvern. Trebuie sa fim optimisti. Poate ne-o fi mai bine. Speram. Inceputurile au coincis intotdeauna cu stari de optimism. Si acum trebuie sa fie la fel. Poate mai mult ca niciodata. Daca nu va fi..... Dar sa nu vorbim acum despre asta. Mai bine sa speram si sa cautam argumente si premise ca va fi. In perioada aceasta, trebuie sa fim pozitivi.
La multi ani!

Cum am invins doua partide

2009-11-24T02:34:00.000-08:00

Asta da performanta. Am invins singur doua partide. Mai exact unul si jumatate. Este vorba chiar despre cele doua partide care clameaza, la nivel local, victoria la scrutinul din 22 noiembrie. Povestea a inceput, insa, cu cateva zile inainte, cand Harlamabie Vochitoiu, mare sef peste pesedistii din Petrosani,a gasit o tema de dezbatere. Prezenta mea intr-o sectie de votare, in postura de loctiitor al presedintelui. In jurul acestei prezente a fost construit un adevarat scandal mediatic menit sa ma faca sa ma retrag. A mizat atat de mult pe acest scenariu incat nu a mai facut plangere la Biroul Electoral Judetean Hunedoara. Obisunit cu scadalurile mediatice, n-am cedat, iar liderul PSD a ramas neconsolat.In ziua votului,a urmat a doua etapa a scandalului. A intrat pe fir presa centreala si PNL. Liderul Judetean al PNL, Mircia Muntean, a simtit si el miros de scandal si s-a alaturat scandalului. S-au facut declaratii. S-a vorbit ore intregi la televiziune. Insa am ramas pe pozitie, dovedind ca nu ma pot darama cu un scandal, fie el oricat de artificial.
Peste toate insa, ca cireasa pe tort, stau ziaristii de casa ai acestor partide, care s-au grabit sa proclame victoria, desi ea n-a avut loc niciodata. Ramane insa un esec mic pentru cele doua partide si o victorie mare pentru un om. Si poate lectia. Nu va lasati intimidati de scandaluri, adevarul este mult mai puternic.

M-am saturat de parveniti!

2009-11-07T11:13:00.000-08:00

Am vazut, de-a lungul timpului, multi parveniti. Intotdeauna te uimeste superioritatea cu care ii trateaza te toti cei din jur. Nu-i recomanda nimic, insa au avut de mici o idee fixa: sa parvina. Si au reusit. Au avut ceva de oferit la un moment dat. Si gata! Au reusit. Nu mai trebuie sa faca nimic. S-au aranjat, cum se spune in popor. Cu toate astea, desi toata lumea stie ca e doar ceea ce e, parvenitul vrea sa para mai mult.
Jurnalul Vaii Jiului a tratat, saptamana aceasta, un parvenit notoriu in Valea Jiului. Fostul lider al studentilor petrosaneni, Dacian Ciodaru, reprezinta pentru Valea Jiului parvenitul perfect. S-a lasat cumparat pentru un post gras si l-a sustinut pe rectorul Emil Pop sa ocupe functia mult ravnita. Si nu doar atat. Ajuns la maximum in ierarhia universitara, Ciodaru si-a traficat si pozitia detinuta in folosul unui partid politic. Daca, dupa ce a facut aceste lucruri, ar fi ramas in fololiul lui calduros si n-ar fi tinut sa-si arate lipsa de calitati in public, poate parvenitismul lui ar fi fost uitat. Insa, cand dupa un astfel de traseu tii neaparat sa te arati public in toata goliciunea ta, risti ca trecutul tau tenebros sa fie pus din nou in atentia publica.
Revenind la parveniti in general, se pare ca acesti oameni sunt bine priviti in toate mediile. A devenit desuet sa ajungi undeva pe propriile puteri. Esti bine primit si bine vazut daca nu muncesti, ci obiectivul tau este doar sa parvii. Una peste alta, sper ca parvenitismul sa nu devina o virtute in Romania de astzi.
Pentru ca eu m-am saturat de parveniti! Vreau sa mai vad si oameni care au reusit prin fortele proprii. Se poate?

Pledoarie pentru o comunicare decenta

2009-10-26T08:05:00.000-07:00

A inceput campania electorala. Din nou un zgomot asurzitor a pus stapanire pe canalele media. In ziare e plin de machete electorale, iar la televizor aproape ca nu mai vezi altceva. Dintr-o data parca toata lumea se inghestuie sa comunice, chiar daca pana acum n-am scos nicimacar o vorba sau n-au construit nimic in acest domeniu. Multi lideri politici de la nivel local gasesc acum un prilej pentru a se face si ei auziti, dupa ce ani de zile nu i-a auzit si nu i-a vazut nimeni. In lipsa unei comstructii politice si de comunicare decente, astfel de momente "fierbinti" sunt tribune si pentru politicienii de la nivel local, desi ar trebui sa fie doar pentru cei de la nivel central. Brandurile politice locale ar trebui doar sa traduca mesajul Centrului pe intelesul si pe sensibilitatea alegatorului de la nivel local. Dar cum sa faca asta daca ani de zile n-a stiut sa comunice, daca ani de zile n-a pus nicio piatra la contruirea unui brand adevarat. Pentru a fi ceva azi, trebuie sa ai exercitiul comunicarii decente de peste ani, nu sa iesi acum in raspar, desi esti un ilustru anonim. Mi-am propus ca astazi sa pledez pentru o cumunicare decenta. Pentru ca dincolo de injuria electorala trebuie sa ramana oamenii. Trebuie sa apara brand-urile. Campaniile vin si trec, dar oamenii raman. Oamenii raman si le e din ce mai greu sa gaseasca sprijin real la politicienii care le sunt mai la indemana, cei locali. Pentru ca pana la presedinte e departe rau. Va trece si aceasta campanie si noi va trebui sa ne ducem viata tot aici, cu cei care ne spun sau nu ne spun ce se va intampla cu noi.

Milionarul si politica

2009-10-22T09:27:00.000-07:00

Urmaresc cu uluire de ceva vreme cariera politica a unui milionar de top. Asa se spune,nu? Din moment ce nu exista top al milionarilor pe care sa-l rateze. Personajul meu preferat (poate pentru ca mi-e mai la indemana)este Alin Simota. Adica cel supranumit"cel mai bogat hunedorean". Urmaresc, cum spuneam, cu interes cum un om, care a facut bani pana la un punct, a decis ca trebuie sa intre in politica. Si a intrat. Ce a urmat? Esec dupa esec. Dar omul nu se lasa. A vrut sa fie primar, a dat-o in bara. A vrut sa fie senator si iar a dat-o in bara. Ca sa dovedeasca ca nimic nu e intamplator, a vrut sa fie presedinte de organizatie politica locala. Si, culmea! Nici asta nu i-a iesit. Desi si-a pregatit ploile. Ba chiar a candidat de unul singur. Dar ca in bancul acela, a iesit pe locul 2.Nu pot sa fiu decat fascinat de vocatia esecului pe care o arata Simota de cand a intrat in politica. Si ma intreb unde se va opri. Ce ii va spune ca orgoliul sau politic este prea mare pentru ceea ce poate el sa reprezinte. La final am si un sfat pentru milionarul Alin Simota. Nu te lasa, Aline! Macar pentru amuzamentul nostru, al celor care radem cu gura pana la urechi de extraordinara ta performanta. Fa-ne placerea asta!

Comunismul n-a murit. Traieste la Universitatea din Petrosani!

2009-10-04T10:35:00.000-07:00

In fiecare an, pe 1 octombrie, fac un lucru inedit. Desi au trecut aproape 20 de ani de cand comunismul a devenit istorie in Romania, pe 1 octombrie, imi iau lectia de comunism. Si imi e suficienta tot anul.

Merg la deschiderea anului universitar la Universitatea din Petrosani. Si în acest an lucrurile au stat exact cum ma asteptam. Am audiat cel puţin un discurs de plenară. Lung, plicticos, cu multe greseli şi plin de „realizari marete”, adica cu toate ingredientele folosite in discursurile de dinainte de 1989. Artizanul unui astfel de discurs a fost omul cu cea mai inalta functie din universitatea respectiva, rectorul Emil Pop. Printre frazele interminabile si lipsite de noima am aflat de exemplu ca “Universitatea din Petrosani are relatii de colaborare cu peste 2 (doua) universitati din lume”. Iar pentru ca imitatia este mama progresului, prefectul (la acea ora, pentru ca, intre timp, a fost schimbat) Gabriel Samoilescu a considerat ca e de bun augur sa ”manance talaj” intr-un discurs nu la fel de lung ca si al rectorului Pop, dar la fel de plicticos. S-a simtit bagat in seama, cand acelasi rector Pop, care a fost si moderatorul discursurilor, i-a cerut “sa aibe abilitatea de a spune cateva cuvinte”. Si daca n-ar fi avut abilitatea, ci doar amabilitatea, ce s-ar fi intamplat? Evident, aceasta este doar o mica parte dintr-o lectie de comunism discursiv, care este predată o dată pe an la deschiderea anului universitar, la Universitatea din Petrosani.

Daca un mediu care ar trebui sa fie al inovarii, cum bine spunea un vorbitor, are aceste metehne, in care vremurile apuse apasa rau de tot pe umerii celor care ii trec pragul, atunci asteptarile noastre se indreapta spre o directie gresita.

Dintr-o aula arhiplina foarte putini au sesizat ca in aer pluteau cuvinte si atitudini care n-ar trebui să mai aibe legatura cu lumea de azi. Insa, din pacate, au. Asa se viciaza tineri in formare. Si se viciaza bine. Pentru ca comunismul (si cacofonia e intentionata) n-a murit. Traieste la Universitatea din Petrosani! Aviz amatorilor.